Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Nicolae Martinescu

Lista completă, pagina 3

Reverie

Seara-nvăluie cu aripa-i
Culmile din vârf de munte,
Cetinile-n taină-ndreaptă
Înspre ceruri a lor frunte.

Și prin ceața înserării,
Lumânări de ceară verde
Ele par, și-n altă lume,
Facla ștearsă li se pierde.

În curând, pe bolta largă,
Ele-aprind sclipiri de stele;
Luna--candelă de veghe--
Lunecă pe lângă ele.

Iar prin aer, liliecii,
Ca năluci, se pierd în fugă;
Coruri de batraciene
Nalță-n ceruri a lor rugă.

[...] Citește tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu (1927)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge

Blânde și moi ca puful,
Flori albe de zăpadă
Coboară din văzduhul
Ce-amenință să cadă.
............................
Cu legănări ușoare-n vânt
În fugă calea-și împletesc;
Se lasă molcom pe pământ
Și în argint îl învelesc.
.............................
Păpuși cu păr bălai
De geruri nu se tem;
L-al vântului alai
Se fac cu toate ghem.

E liniște... pe dealuri
Pe văi și pe coline;
Se-așterne neaua-n valuri
Ca roiuri de albine.

[...] Citește tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniște (primului coleg decedat)

Pășeșete-ncet și vino aproape, mai aproape...
Ușor și lin, cu pasul călcând pe ape line,
Căci doarme codrul--somnul albitului moșneag--
Nu, nu vorbi, căci vorba mă tem să nu dezgroape
În inima bătrână, un vuiet lung, pribeag...

Ascultă cum stejarii se leagănă de vânt...
O, spune-mi de-nțeles-ai al greierilr cânt;
Ascunși ca niște demoni în umedele plete
De iarba liniștită, ei torc cu-al lor cuvânt
Visul de-argint și aur al tinerelor fete.

Ascultă-n iadul nopții cocoare rătăcite
Și vezi cum și pe ele tartarul le înghite.
Pășeșete-ncet și vino: ah, vino mai aproape!
În liniștea pădurii te văd cum mi-ieși-nainte
Și vii ușor în noapte cu pasul ca pe ape.

Te-așează lângă mine și spune-mi, dar în șoapte;
O, spune-mi dacă morții se pierd pe veci în moarte...

[...] Citește tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec trecut

Ți-ai prins în palme pletele de aur
Și fir cu fir le-ai pieptănat, agale,
Le-ai destrămat, le-ai strâns ca pe-un tezaur,
Iar soarele, oprindu-se în cale,

Și-a aruncat un buchețel de raze
Ce și-a pierdut lucirea sidefată
Și-a poposit--căutător de oaze--
Ca să-ți sărute chipul de agată.

Iar tu, tremurătoare, împletit-ai
Cu razele aprinse-a ta cosiță
Și-n focul lor, furată, învelit-ai
Aurul tot, făcându-l cununiță.

Și-atâta tot! Ai râs, apoi, și iară
Te-ai afundat în visurile-n care
Ți s-a topit a vieții primăvară,
Crăiță dulce cu petale-amare!

[...] Citește tot

poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bietul "Zdreanță"

Cine credeți că, se crede
C-ar fi cineva în viață?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanță"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n față
El se umflă și își iese
Din fire; sărmanul "Zdreanță"!

Dar de-ar ști c-aceiași semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanță" îl critică.

Și de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanță" se ascunde...

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Nicolae Martinescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook