Ioan Postolache-Doljeşti

Coş de gunoi

crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
şi punte devin căzând lat
pe curmezişul hăului tâmplei
cu paşi de bocanci scâlciaţi
târşiţi să se plimbe trecutul
pe care tu îl ştii fragmentar

tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet şi frunte
încolo e totul senin

senin cât se poate desigur
şi-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns şi stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păreri de rău

pe ultima zăpadă am tăiat un puigan de cireş
crescut lângă un gard
dintr-o cireaşă scăpată poate
din ciocul unui graur
motivele erau atuncea beton
era destul de vânjos
şi nu dădea semne de floare
(aşa credeam eu)
neplodind de ce să-l mai las
în timp mi-ar fi crăpat
nearmata temelie de gard...

intru în grădină
burniţează e frig vântul bate din nord
o mare mâhnire simt când îl văd
aşa prăbuşit cu ultimele rămăşiţe de sevă
în zilele calde ale primăverii
anemic ce-i drept
dar totuşi a înflorit
îl ridic să-l duc la grămada de vreascuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

mignonă, volubilă, albă şi caldă,
te-apleci, prea sexi, şi pui lemne pe foc.
ce noroc a dat peste mine,
îmi zic în gând şi tare:
ai grijă să nu sară-o scânteie pe tine
să iau foc.
hai, hai nu ţi-i bine...
ba da, dar sunt gelos pe scânteie.

te bagi lângă mine în pat,
ai picioarele reci, le cuibăreşti între-ale mele,
la rându-mi mă fac mititel
cuibărindu-mă, atât cât pot, între sâni.
un sărut.
cred că aşa se simţeau zeii bând din ambrozie,
îmi trece prin gând.
nu crezi că-i prea cald, eu mă dezbrac.
te laşi şi tu dezbrăcată...

afară e noapte, e frig, promoroacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul, broasca şi fazanul

un vânător rămas fără permis,
nemaiputând să-mpuşte lei, gheparzi
ori elefanţi ca-n vechi safari,
nici măcar de prin păpuriş şi stuf
din bălţi, bâtlani, răţoi sau alte orătănii,
s-a mulţumit c-a prins o broască,
nu s-o omoare ci s-o chinuiască,
satisfăcându-şi doza de sadism,
legând-o de picior c-o aţă,
făcând-o să orăcăiască după voia lui.

până-ntr-o zi când a văzut
un biet fazan cu aripa rănită.
a ticluit un plan. n-a pus capcane
nici laţ să-l prindă ci,
cu gugu-lugu, l-a ademenit
cu vorbe, boabe dulci de gând
până fazanul singur a venit
să-i ciugule din palmă.
nimic de zis chiar l-a-ndrăgit,

[...] Citeşte tot

fabulă de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuzul meu, ce faci?

(aveam de ajuns la vapor)

mai ales dimineaţa
vocile şi cuvintele
se joacă cu mine

1.

dă-mi, Frate, pana Îngerului
cu care să-ţi scriu
întru bucurie
să tot fie
armonie cu pălărie
o poveste
ca o veste de primăvară
cu care să te bucuri o vară
cum s-a bucurat Pictorul Orb
când a început să vadă
şi-n bucuria lui
ai găsit şi tu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub tâmpla sură

frustraţi de zgardă lanţ şi par
îmi urlă câinii-n legătoare
le strig să tacă ce mai vor
au apă cuşcă şi mâncare

cândva cu ei la vânătoare
intrau vioi prin ţâhlă şi hăţişuri
scoteau vânatul de prin ascunzişuri
să mi-l aducă în cătarea puştii

azi nu mai dau din coadă când mă văd
şi dacă-i cert mi-arată colţii
iar dacă-mi bate cineva în tabla porţii
tac mâlc cu coada-ntre picioare...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cuiul dintre tasuri

(trioset)

ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi...
de-atâţea candidaţi s-ajungă preşedinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.

precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminţi...
că nu sunt nevoit să crâşc din dinţi,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român

dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanţa comercială,

zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noştri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...

sonet de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătiri pentru dragobete

gândul devine cuţit să tai timpul felii
că viaţa, zic unii, e un cozonac.
al meu e necrescut, uscat, ce mai, chitan,
nu văd în el stafide, mac, ci doar rahat.

gureşe vrăbii clipele ce vin
în salcia pletoasă-a tâmplei.
sfărâm câte-o felie,
prezentul e pervaz, pe el presor
firimituri şi chem să le mănânce.
vin în stol şi pleacă grăbit.
pute rahatul, nu-i dulce?

aha, aşa vasăzică, brabeţi
voi nu ştiţi cu cine v-aţi pus.
mâine e dragobetele şi n-aveţi habar
că fac plasă monofilară din gândul ascuns
să vă prind, băgaţi în ţepuşe,
papa bun să vă fac pe grătar
şi-mi fi-va de-ajuns...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Araucaria araucana

puiuţ de pin chilian
cu frunze solzi înghimpaţi
e pomul meu de crăciun
n-ai cum să-l mângâi
nu miroase-a răşină
pentru mine fără de seamăn
purtător de iubire
dar făcut de ai mei
ca amintire din ţară străină

e lângă mine pe masa de scris
sub el foi albe ca imaginară zăpadă
şi tot imaginar în vârf luminează o stea
dăruită de-un suflet duios

fără beteală globuri şi alte nimicuri
pomul meu de crăciun e cel mai frumos
vrajă trezindu-mi în ochii iar de copil...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!