Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ioan Postolache-Doljești

Lista completă, pagina 2

Trist adevăr

(trioset)


ne credem zei dar suntem vulnerabili
în fața provocărilor din viitor
urcușul lumii e-o cădere-n gol
ne credem zei dar suntem vulnerabili

tot mai rigizi avari iresponsabili
goliți de umanism cozi de topor
în fața provocărilor din viitor
ne credem zei dar suntem vulnerabili

banu-i stăpân în mintea tuturor
deșarte vanități ne urâțesc făptura
iubire-ajuns-a moft umilitor

ne moare inocența prematur

[...] Citește tot

sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cireșe-n pârg

lanțul ruginit s-a rupt,
ca un făcut, taman la el
și ciuturile au căzut
în adâncul fântânii.

era vremea pârgului
în cireș și în el...
aplecat văzu în adânc
cum din rotunda și clara oglindă
îl privea mirat un copil.

cu cangea la capătul de funie
mult s-a căznit până le-a scos
și, doamne, pe el, câtă bucurie...

astăzi când scrie privește-n
a vieții fântână, nu vede copilul
și-l strigă pe nume: Ioooaaaneeee...
din adâncul mâlit
aude doar tristul ecou...

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe cuiul dintre tasuri

(trioset)


ca un curcan mă-nfoi că sunt român,
că nu sunt nevoit să crâșc din dinți...
de-atâțea candidați s-ajungă președinți,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român.

precum am fost mereu, tot optimist rămân
în raiul fals al celor prea cuminți...
că nu sunt nevoit să crâșc din dinți,
ca un curcan mă-nfoi că sunt român

dar, ar fi o treabă genială,
prilejul e-un real suport,
ca să echilibrăm balanța comercială,

zic eu, să importăm doar unu pentru noi,
pe-ai noștri să-i dăm la export
că, poate, poate, scăpăm de nevoi...

sonet de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Migdalul

într-un șopron de la țară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an

într-un lighean și el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simțit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...

lângă cioată e azi un migdal
gândesc că și eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamoș

deschisă e clipa ce vine
ca sexul femeii ce naște
și ca bărbatul voluptoaselor nopți
de plăceri care-au fost
obligat de împrejurări să fie mamoș
speriat de ce văd
fac un efort de transfer
într-un film sf
și prind pruncul ce vine
îngălat de mâzga amniotică
și-l privesc
miroase a miez de pământ
aștept să țipe dar nu
îmi face cu ochiu și râde la mine
fantastic
constat că născutul sunt eu...

timpul ni-i mamă și noi
ne naștem mereu și mereu până la moarte
nu știm de viața-i iubire

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cămașa

în noaptea-aceea efemeră
cred că am fost nemuritori
îmi amintesc adeseori
de cămășuța ta lejeră
ce-avea la piept doi bunghișori
mici de sidef
și transparentă
că și în amintiri îmi dă fiori

în zbuciumul năvalnic de-nceput
s-au rupt și au sărit cât colo
și-n răvășitul așternut
liră erai și eu Apollo...

astăzi închisă ca o sferă
îmi spui că vremea a trecut
că-s corzile mult prea uzate
și-oricât de bun aș fi-n dexteritate
un cântec nou nu va mai fi ca la-nceput...

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pregătiri pentru dragobete

gândul devine cuțit să tai timpul felii
că viața, zic unii, e un cozonac.
al meu e necrescut, uscat, ce mai, chitan,
nu văd în el stafide, mac, ci doar rahat.

gureșe vrăbii clipele ce vin
în salcia pletoasă-a tâmplei.
sfărâm câte-o felie,
prezentul e pervaz, pe el presor
firimituri și chem să le mănânce.
vin în stol și pleacă grăbit.
pute rahatul, nu-i dulce?

aha, așa vasăzică, brabeți
voi nu știți cu cine v-ați pus.
mâine e dragobetele și n-aveți habar
că fac plasă monofilară din gândul ascuns
să vă prind, băgați în țepușe,
papa bun să vă fac pe grătar
și-mi fi-va de-ajuns...

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe-alei

e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap

orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi

apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte

las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lighean cu leșie

nu-i așa că ți s-a întâmplat și ție
ca mie acum în fața albei hârtii
tâmpla să ți se pară un lighean cu leșie
și să te întrebi dacă e-o stare de rău sau de bine
după atâta foc de-o viață întreagă

desigur că da și mai tuturor de pe-aici
pot zice răscolind prin cenușa unui deceniu
după tăciunii nestinși
unde-s esențele tari ce ardeau în văpăi
unde sunt flăcările iuți și jucăușe-ale esențelor moi
ude cenuși pe fund de lighean tăcerile lor
atât oare se-alege de noi

simt gândurile făcute păduchi
foșcăind pe scalp din afară
și-mi vâr părul albit în lighean
capul curat să redevină trunchi
pe care surcele de vise să fac
în vatra tâmplei s-aprind iar și iar focul...

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi spectator

în joia asta mare te regăsești
în nepoatele tale. cu ele,
sub ninsori de petale din vișinul înflorit,
îmi pari că te lepezi de tine, de timp...

ce poate fi, mă întreb, în revărsarea tumultoasă
de verde, viață izvorând din pământ,
mai frumos decât, pe portativul vieții,
în săptămâna de patimi să fiți împreună un cânt?

cu ochi de miel neștiutor de cuțit
te privesc nepoatele tale.
vântul adie și-mi pare că tu
în pupăceală cu ele redevii un copil
suflet livadă-nflorită...

mai târziu faci ochii mari când te chem:
vino aproape de mine April
să ciocnim paharul cu sângele celui
ce mâine va fi răstignit.

[...] Citește tot

poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Ioan Postolache-Doljești, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook