Valeriu Barbu

lentoare

să nu te temi
nu sunt împietrit, doar un pic mai lent
îţi pare mima neschimbată
dar gestul curge
sunt doar speriat şi nu în contemplare
nu sunt bolnav, nici n-am orbit

de ţin o vreme ochii
răsuciţi spre înăuntru
rămâi alături, aşteaptă în tăcere
dacă nu ai, ia de la mine, ia totul şi
lasă-mi numai rugăciunea, o cheie
a zilei fără mâine şi fără ieri-ul condensat
în lacrimă şi nici aşa să nu te temi.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

caut

alergând
între gând
şi pagina trecută, lipsă acum
dactilografiind mirarea, un «accent»
pregătit pentru un cuvânt anume, a căzut
şi-a fracturat mijlocul şi acum
caut un atelier
de reparat cuvinte şi accesorii. ştiţi cumva?!

între timp, gândul a plesnit, mirarea
s-a răsturnat –
tâmp
caut un bandaj, o atelă… îmi rup cămaşa
las’ că îl dreg eu, mi-l închipui pasăre
îi voi reda cândva zborul… veţi vedea!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine

cu paşi inegali
desculţă şi răvăşită
boem melancolică
insinuând surâsul
alergând lacrimi neivite
pe un obraz nevăzut de oglinzi
fluierând şăgalnic un segment
dintr-un cântec imposibil
.
suav îmi atinge tâmpla cu un deget
şi se evaporă
cât ai clipi
.
a fost ea
femeia cuibărită într-o virgulă
pusă eronat
între subiect şi predicat
între acum şi cândva
era ea
poezia nescrisă şi

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate cu păianjen şi cor

mucegai pe pleoape, tăciuni
din ochi cresc creioane lichide
se preling pe o coală îngălbenită

un cor bântuie
singuratic sau numai ecoul

înăuntrul meu – săli pustii, părăsite
nu-i ţipenie de... ba
uite
într-al cincilea colţ al tavanului
păianjen beteag... transparent aproape
confundă firul
firul de lumină şi
cade
galbenul colii absoarbe...

păşesc în contra-ecou, străbat
muriri
corul mă respiră

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criterii democratice român-eşti!

indice de nepotibilitate
grad de apartenenţă
tangenţial
la sfera de interese
masochism gestual pseudoideologic
istoric intrinsec
cu răbufniri zâmbistice
interferabilitate invers proporţională
cu justiţia conceptualizabilă
la plăcere, dar directă cu
impermeabilitatea la scuipabilitatea
popular-electorabilă
DNAtins performanţe zăbrelabile
postguvernare, eventual desculpabilizator atomic
(va urma)
ce?
Hm!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu nu ştii

ia nu mă mai iubi atât
amestecă literele numelui meu, trece-le
prin maşina de râşnit cafea şi… suflă
aminteşte-ţi că sunt
doar un biet arlechin
nu am căderea, deşi tu nu ştii
cât aş vrea
să-ţi împlinesc rotundul fiecărei secunde
dă-mă gratis – adică fără părere de rău
uitării
pielea mea are romburi smulse
fesul meu alungit a rămas înfipt cu vârful
în genunchiul stâng
nu ştiu dacă mă voi înălţa curând… hei… cortina.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii nasc pe front

soţii lor spală geamuri
leagănă păpuşi barbie
mulg orologiilor laptele direct covăsit
mai dau cu aspiratorul uneori
prin aspiraţiile globale
soţiile-soldat
antrenate în tabere speciale şi înrolate
duc greul luptelor, apasă ctrl alt delete
pe ştirea că sunt frumoase
ele rămân însărcinate prin ordin de la statul major
brusc apasă enter ţinta atinsă inamicul răpus
oglinda

viitorul se-nspăimântă: unde naiba o să vin!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un alt moment de bine

cu un text în urmă – că aşa
îmi măsor eu timpul
bigbang-ăneam galactic
naufragând pe o insulă mare cât
o bătaie de aripă
a unui fluture pe
pistilul gol
al unui crin

deja am o lume
de la textul acesta încolo, am…
dilematic mă încercuie
şi mi-e bine – nu a cântec
nu a dans ori… urlet
ci destul de pur
şi aproape simplu

orânduire nouă
libertăţi noi
capăt

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

cancer

Şase miliarde circa… şi doar pe mine m-a nimerit
să fiu punct de reper!… eşti nebun, omule? toţi suntem!

Iată Pământul buricelor, şase miliarde de burice
mişună, dansează, iubesc – se iubesc, plâng, cântă,
ucid
ucid în tot atâtea forme, fiecare lucru-i armă
… splendoarea, minunea acestui Pământ: Omul
chip şi asemănare
s-a dovedit vrednic
să fie cancer

Pământu-i bolnav de cancer… la buric… surâsul vostru-i
rânjet chinuit…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ umanitar

dispărut - rog anunţaţi-mă dacă îl vedeţi
.
sunt sosia lui şi m-am săturat să lansez în locul lui cartea "Nu te saturi" versiunea italiană... (ei! nu te saturi, ba te saturi... )
.
tipu' nu este înarmat decât cu un creion bont şi o traistă cu niscai cărţi...
nu muşcă, nu împunge, nu latră, nu are insecte intime sau boli contagioase... este periculos doar pentru el şi dispare aşa... ca un câine care trage să moară şi rupe lanţu'

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!