Valeriu Barbu

Tanti...!

Eu ţi-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ţi-am cerut nimic, tu
pretinzi că ţi s-ar cuveni
ultima felie din soartă
şi tu s-alegi «când-ul»!
Ăă... Moarte – cum să-ţi spun
domnişoară sau... doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, ştii ce
n-o să tac oricum, aşa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurenţă, ia-ţi şi tu
o vacanţă, ceva, câteva veşnicii acolo
nu te mai zgâi aşa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ţine şi tu dietă, a... vezi că
intrăm în postul cel mare...!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

Cât voi lipsi nu te aşeza
pe scaunul meu nici nu-mi promite gări intacte –
vremea-i din ce în ce mai puţină…
faţă de vină şi nume, nu voi folosi farduri deci
nu consolări să-mi trimiţi, aşteaptă sau… nu
dă-mi veşti despre prieteni, despre tine
detaşată
de întâmplările mele
când vei fi gata să ierţi nu te va apăsa deloc
despărţirea noastră
în cana ta nu vor mai sclipi atâtea întrebări
vei aştepta nu miracole ci împlinirea ceasului… atât

prind balanţele tale azi, dar pentru mâine
un lucru să ştii
am imperioasă nevoie de seninul frunţii tale
de privirea ta să-mi fac un nou cuib acolo –
să nu te temi de neliniştea mea de acum
mi-aş arunca toate gândurile de-aş căuta pacea
sau fericirile pentru mine şi nu uita

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

arc

octombrie câmpiei
dăruie strălucire din argintul brumei
în mijloc un copac, un singur copac
singur
raze înjumătăţite diluându-i umbra
lasă o pată aurie şi nu-nţeleg
de unde vin tonuri de violet acolo şi
aproape nud copacul, acum
câte păsări îl mai ştiu, câte
se vor întoarce să-i aducă
sau să-şi ia felii de libertate?!

octombrie meu este altfel
mai neceremonios de data aceasta
ca un păstor
păstorul oilor mele pastel, mi le mână
spre constelaţii nenumite

neputincios într-un fel
aştept pe aprilie când câmpia aceasta

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analfabetismul paradoxal actual: omul ştie să scrie, dar nu ştie să citească!

paradox aforistic de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre minuni (1) (… plecând de la un text – vreau să vă fiu poetul!)

nu vă mai uitaţi la ceas
aruncaţi-l în sobă să vă ardă
neputinţele
limbile de foc vă vor arăta dincotro-ul
aşteptărilor
«umbra» voastră proiectată astfel
pe peretele dinspre mâine
este o hartă…
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

mlădie

vin
dinspre rădăcinile vântului
plec
înspre oul mirării, luminii, nu ştiu
câte traiectorii am scrijelite
cu taină
în «după-casa» dorului, ude
streşini bătrâne gheţuri noi
învaţă
dinspre care – înspre care
cine pe cine se are… ah, du-te-vino
eliptic, din aproape-n aproape – firul
o şuviţă mlădie din rădăcinile vântului
îmi deşiră trupul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

chiar şi aşa

Să fii un pom
ramuri pline până la pământ cu fructe
trecători
să nu te vadă
nimeni să nu vrea darul
putrezind într-un târziu
la rădăcină

Să treacă ani
pentru ca să afli
că eşti gol, nu ai iubit
niciodată
a fost doar o iluzie dorită

umbră ierbilor grase, florilor
împlăpânzind
ai fost

într-o dimineaţă
din amintiri amare viaţa ta

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

prea…

vioara, dacă s-ar auzi pe sine şi flautul
dacă ar avea urechi
mitraliera
dacă ar avea urechi, ochi şi conştiinţă
dacă anumite cuvinte şi-ar găsi puterea
şi ar avea degete
dacă omul
ar avea bucuria şi doar frica
pe seama misterului că-i viu –
vioara şi-ar compune singură partitura sau
ar tăcea
flautul şi-ar înghiţi sunetul ori ar însoţi
din proprie iniţiativă alte instrumente
armele s-ar autodistruge
sau ar trage în trăgător iar anumite cuvinte
şi-ar sparge izbindu-şi de toţi dinţii silabele accentuabile
omului
rămânându-i grija bucuriei… probabil
prea multe laturi tăioase au lucrurile
îi provoacă frica… la fel de posibil nu poate

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea celor... strâmţi (nepoezie)

traiectorii noi
libertatea capătă sensuri anume
impuse –
democratic mi-am ales
călăul... nu
nu-mi rostogoleşte ţeasta în coş, ori pe caldarâm
mă vrea aproximativ viu
de ajuns de viu cât să fiu păpuşă precisă
sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente...
surâde magistral telegenic sau ia mime grave
"alesul"
preocupat de traiectorii
am fost încolţit – ca să nu spun curtat
cândva de către ecologişti
credeam că pentru consumul excesiv de hârtie...!
... renunţ la scris, nu-i nicio scofală
însă – am priceput
voiau să şlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie
nţ, nţ
ba şi de către cei de la putere – azi – credeam

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om de cuvânt

Cuvântul meu
dacă se face ţăndări în drum spre Dumnezeu
nu-i nimic, va căpăta mii de traiectorii...
o silabă va ajunge totuşi fie «am»
sau «in»
El ştie
că am rămas legat ţărânii şi-n încercarea
de a zbura n-am reuşit să mă ţin
strâns agăţat de cuvânt

repetiţia pe oricare din glasuri e inutilă
la unul din capetele călătoriilor mele
voi fi gol
toate cuvintele se vor rătăci
mustind de iubire inima mea nu o va da
unui cocor, nici unei gărgăriţe, tot unui OM
şi aş fi mulţumit
măcar de ar avea altfel
unghiile

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!