Lista completă, pagina 2
Mângâie-mă, dimineață fără nume!
mângâie-mă...dimineață fără nume
e ziua mea și mă privești pe de-a întregul.
îți este greu să mă recunoști
dănțuind în mijlocul pătratului
împodobit în culori desprinse din mine.
îți aud pașii
bântui pe străzi
miroși a crizanteme
la adăpostul amintirilor.
mângâie-mă...dimineață fără nume
ești singură în această împrejurare
vinovățiile-mi urează: mulți ani, mulți ani!
în palma ta crește o piatră
toamna mă trage după ea.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi ce a mai spus Elena Toma despre timp
Tu mă vezi altfel!...
azi...
tu ești o stradă cu dublu sens
îmi simți tălpile deznădăjduite
apropiindu-se de gândurile tale
în aerul dezmembrat
ecoul pașilor surprins
mărturisește că am făcut dragoste
în mijlocul ploii
udă leoarcă alerg spre orizonturi
necunoscute în zgomotul străzii
cu brațe întortocheate
prinsă în culoarea hașurată
a înserării prăfuită
de mersul cotidian
azi...
ai o nouă pereche de ochi
și ce bine îți stă
privindu-mă
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre prezent sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Aiurea!
a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele
se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste
cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari și lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbușește toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin
să nu fim triști
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor
cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre cuvinte
Privești în mine, ca într-un acvariu
privești în mine, ca într-un acvariu
dezbrăcat de imaginația prezentului rănit.
viața se schimbă singură, baby.
viața pictează cu buzele,
cuvintele înoată, dincolo de realizarea
discretului umor și a unei fine ironii.
privești în mine, sprijinit pe iluzii
surprinse de inocența acvariului zidit manolic
pianul cântă, acompaniat de o orchestră.
te invit la o cafea.
ne vom cunoaște mai bine
sub cerul pătat de incertitudini.
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre viață
Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre zâmbet
Devenire
dimineața a răsărit cu alt început.
pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.
prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăți ezoterice.
înfășurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoții fără întoarceri.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii deschiși
închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor
lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Elena Toma despre noapte
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotarul cu două anotimpuri
pierduți între răspunsuri
așteptăm liniștea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri
copleșiți de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolțită
între coapsele tale
stăm rezemați de copaci
dezarmant aplecați
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuți
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elena Toma, adresa este: