Lista completă, pagina 101
Aproape te-am uitat
Aproape te-am uitat. Nu mă mai bântui,
Doar ziua mai tresar la câte-un gând,
Doar noaptea mă mai tulbură cu cântu-i
O pasăre din ramul tremurând.
Aproape te-am uitat. Doar pe alee
Când trec, îngândurat și obosit,
Pe lângă lilieci sau azalee,
Încetinesc, o clipă, amețit.
Aproape te-am uitat. Doar câte-o carte
Când mai citesc, tresar la un cuvânt,
Privesc în gol, apoi o pun deoparte
Și născocesc un vers pe care-l cânt.
Aproape te-am uitat. Doar totdeauna
Când se arată-n geamul nemișcat,
Cu chipul ei de zână blândă, luna,
Surâd. În rest... aproape te-am uitat...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoșul...
De-atâtea nopți privesc spre lună, stele,
Vecini, drumari, șoferi, m-au terminat,
M-aș bate cu tot felul de lichele,
De nu aș fi atât de surmenat.
Trec nori, acum, veniți de la apus,
Arar zâmbește luna, mititica,
M-aș repezi spre tine, cum ți-am spus,
De n-ar fi-n colivie păsărica.
Sunt singur și pustiu precum haiducul
Și aș veni să mi te iau în dar,
Să ascultăm, sub teii magici, cucul,
De n-ar cânta din ce în ce mai rar.
Acum sunt obosit, ca vai de mine,
Mai ațipesc pe canapea, ca moșul;
M-aș repezi ne-ntârziat spre tine,
De m-ar trezi, cu cântul lui, cocoșul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar începe mierlele să cânte
Pendula roade timp, fără-ncetare,
Ca inima ce ritmul încă-l ține
Și-aș adormi, trecând în nepăsare,
De nu mi-ar fi așa de dor de tine.
Un freamăt monoton mângâie ramuri,
Un țârâit de greieri reîncepe,
Și-aș adormi, de n-ar veni la geamuri,
Cu cornu-i galben, luna să mă-nțepe.
Arare, câte-un fulger, ca o pată,
Se scurge - râu de foc pe cer, departe
Și-aș adormi, de-ar înceta odată
Ecoul unui tren ce ne desparte.
Vin stoluri negre - tainicele gânduri,
Tăciuni luați de soartă să-mi descânte,
Și-aș adormi, scriind aceste rânduri,
De n-ar începe mierlele să cânte...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău
Îmi pare rău de cărăbușii harnci,
Fragili și delicați ce, până ieri,
Se zbenguiau pe sub cireșii darnici,
Pe sub caiși și meri și pruni și peri!
Îmi pare rău de meri, de peri, de pruni,
De vișini, de cireși și de caiși,
De zarzări, de gutui, smochini, aluni,
Ce-au înflorit năvalnici și deciși!
Îmi pare rău de via de pe coastă,
Ce-și etalase mugurii în soare,
Ținându-i la vedere ca o proastă!
Îmi pare rău de toți, de fiecare...
Îmi pare rău de nucul plin de flori,
Ce s-a deschis, naiv ca un copil...
I-am prevenit pe toți, de-atâtea ori:
Feriți-vă de-nghețul din april!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul celui lipsit de orice urmă de talent
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De ce să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să-nșiri pe foi, ecran, cuvinte,
Ca într-un nesfârșit bombardament?
Mai bine să mă doară orice dinte
Decât să dau de tine permanent!
Când vezi că n-ai nici urmă de talent,
De să scrii mereu, au n-ai nici minte?
De ce să nu te duci în Parlament,
Că merg destui acolo, la plăcinte,
Și nici acolo nu-i vreun competent?
Ți se deschid mașini, așezăminte
Și-ți iei, lunar, salariul aferent;
Sau, și mai bine, fă-te președinte,
Când vezi că n-ai nici urmă de talent...
[...] Citește tot
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar țipa sub geamul meu cocorii - replică la poezia "De n-ar țipa atât de trist lăstunii" de Violetta Petre
Picamere lovesc în draci asfaltul,
Le simt în cord, în creier și în vine -
M-aș arunca pe geam, cu tot înaltul,
Dar nu știu ce te-ai face fără mine.
Te-am tot sunat, dar poate n-ai semnal,
Ți-am scris pe mail, pe facebook și pe foi
Și-aș adormi, luând extraveral,
De n-ar țipa vecina de la doi.
E miezul nopții, ploaia-ncet se cerne,
Închid, în fine, ochii-n lacrimi, triștii,
Și-aș adormi cu capul între perne,
De n-ar mai claxona taximetriștii.
Vecinii s-au mai liniștit, în fine,
Prin geamul termopan se-arată zorii
Și-aș adormi-n sfârșit, gândind la tine,
De n-ar țipa, iubindu-se, cocorii.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce destul de probabil s-a mai scris?
Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.
Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers și să mi-l confunde unii cu o cugetare?
Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cănile
Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint
Se adresă vecinei, în voce cu alint:
- Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângă-olaltă!
Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă
Condiție sau... rasă... sunt din elită,-n fine,
Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine!
- Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă:
La fiecare masă din zi mă fac utilă,
Iar tu, o fandosită, servești din an în Paște,
Doar să-ți păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaște
Că îți permiți huzurul și statul pe degeaba
Din pricină că alții și eu îți facem treaba!
Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de cești:
"Mărirea-i e, în taină, legată de acești"...
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea bun(ă), prea ca la țară!
Zăcea în șanț, căzut pe spate
Și dezbrăcat pe jumătate;
Am încercat să-l scot afară,
Dar mi-a strigat că nu se poate!
Avea palincă într-o glajă
Din care bea cu voluptate;
Mi-era și ciudă, dar și milă,
Deja era pe înserate
Și n-aș fi vrut să-l las să moară
Așa, lipsit de demnitate;
Am așteptat să nu mai miște,
Pe urmă l-am luat în spate,
Dar s-a trezit în clipa aia
Și m-a lovit cu sticla, frate,
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Leul și gazelele
Un leu din junglă, dur, cu labe grele,
Ce jinduia la pulpe de gazele,
Trecu șoseaua, mirosind o urmă,
Lăsată mai-nainte de o turmă,
Ce-a traversat prin zonă nemarcată,
Cum trece ea de fiecare dată...
Și, neatent, cu gândul la cărniță,
Căzu, atins de-o blondă șoferiță
Ce n-apucase iute să frâneze
Și-alunecă pe niște căcăreze
Lăsate de gazele-n traversare...
Și bietul leu, nenorocire mare,
Lovit de jeep în dosul personal,
Ajunse cu salvarea la spital.
"Să fie ale dracului gazele,
Și oamnii tâmpiți ce fac șosele
În plină junglă!" - blestema de zor
Și se-angajă în fața tuturor,
Cuprins de jale și de mare febră:
"M-am hotărât, de mâine, trec pe zebră!"
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Petru Ioan Gârda, adresa este: