Zygmunt Bauman

Promovarea securităţii cere întotdeauna sacrificarea libertăţii, iar libertatea nu poate fi mărită decât cu costul securitaţii. Dar securitatea fără libertate înseamnă sclavie, iar libertatea fără securitate înseamnă să fii pierdut şi abandonat. Aceste circumstanţe dau filosofilor dureri de cap fără tratament cunoscut. În plus, fac din traiul împreună un generator de conflicte, pentru că securitatea sacrificată în numele libertăţii tinde să fie securitatea altora, iar libertatea sacrificată în numele securităţii tinde să fie libertatea altora.

Zygmunt Bauman în Comunitatea, Agonia lui Tantal
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiul esenţial al panopticului este credinţa locatarilor că sunt supravegheaţi permanent şi că nicio îndepărtare de la rutină, oricât de mică şi de trivială, nu va trece neobservată. Pentru a ţine trează această opinie, supraveghetorii trebuiau să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului la posturile lor de observaţie, precum părinţii, care nu pot pleca de acasă mult timp fără să se teamă de poznele copiilor. Modelul panoptic al puterii a legat subordonaţii de locul în care erau, locul în care puteau fi observaţi şi pedepsiţi instantaneu pentru orice încălcare a rutinei. Dar a legat şi supraveghetorii de locul în care se aflau, locul din care trebuiau să supravegheze şi să pedepsească.

Zygmunt Bauman în Comunitatea, Reînrădăcinarea dezrădăcinaţilor
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Europa, înţeleasă ca o comunitate de ţări, are ce propune lumii. Cândva ea a fost o putere mondială – singurul continent care le-a descoperit pe celelalte, el însă nefiind nicicând descoperit. Europa a dat naştere unei culturi pe care lumea ar fi vrut să o imite, ea însă nu a imitat pe nimeni. Iar aceasta este, într-adevăr, o cale fără întoarcere. Ea posedă, în schimb, o remarcabilă moştenire: capacitatea de a lăsa în urmă un secol de răzmeriţe şi disensiuni, de a uni oamenii pe baza unui set de valori comune, ea are obişnuinţa unei convieţuiri paşnice, împlinitoare şi benefică pentru toate părţile, în cadrele unei diversităţi culturale, etnice şi lingvistice. Toate acestea sunt şi apanajul Rusiei. Poate că asta ar trebui să fie contribuţia noastră la pacea mondială.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecaţi o societate prin decenţa vieţii celor mai slabi.

citat clasic din Zygmunt Bauman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Controlul social al moralităţii este o operaţie complexă şi delicată care stârneşte mai multă ambivalenţă decât reuşeşte să elimine.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socialismul, din punctul meu de vedere, e o stare de veghe continuă. Iar o societate bună este societatea care consideră că nu este niciodată suficient de bună.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este să existe o comunitate într-o lume a indivizilor, poate să fie doar (şi trebuie să fie) o comunitate ţesută împreună cu împărtăşirea şi cu grija mutuală.

Zygmunt Bauman în Comunitatea. Căutarea siguranţei într-o lume nesigură
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul Panopticului prevesteşte sfârşitul erei angajamentului reciproc: între supraveghetori şi supravegheaţi, capital şi muncă, lideri şi subordonaţii lor şi între forţele teritoriale în război.

Zygmunt Bauman în Modernitatea lichidă
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Loialitatea faţă de alte persoane, în special loialitatea necondiţionată şi, mai mult ca sigur, loialitatea de tipul "până ce moartea ne va despărţi", la bine şi la rău, arată din ce în ce mai mult ca o capcană ce trebuie evitată cu orice preţ.

Zygmunt Bauman în Iubirea lichidă
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie presupus că răspunderea morală – a fi pentru Celălalt înainte de a putea fi cu Celălalt – este prima realitate a eului, un punct de plecare mai degrabă decât un produs al societăţii. Ea precede orice colaborare cu Celălalt prin cunoaştere, apreciere, suferinţă sau acţiune. De aceea nu are nici o "bază", nici o cauză, nici un factor determinant. Din acelaşi motiv pentru care nu poate fi dorită sau dirijată în afara existenţei sale specifice, nu poate oferi nici dovezi convingătoare pentru necesitatea prezenţei sale.

Zygmunt Bauman în Etica postmodernă (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!