Virgil Chiriac

Şi-a fost să-i fie Lăcrămioarei ochii şi la nuntă, luminaţi de lacrimi. Erau lacrimi de prea multă fericire, dar şi de amărăciune că n-o avea alături pe sora ei, Cătălina. Şi de atunci, de la nunta Lăcrămioarei, an de an, în fiecare primăvară, în păduri strălucesc risipite prin iarbă lumini de rouă. Sunt lacrimile Lăcrămioarei...

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri îndepărtate, de la care ne-a rămas numai amintirea acestei întâmplări, cică trăiau un moş şi o babă. Şi era moneagul un om liniştit, aşezat şi la locul lui, să-i tot stai în preajmă. Mult i-ar fi fost tihnit traiul dacă n-ar fi avut alături, tovarăşă de viaţă, o babă amarnică şi cicălitoare cum nici nu se pomenise o alta.

Virgil Chiriac în Alunul fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică, atunci când o fi fost, se afla undeva, pe un tărâm îndepărtat, o cetate. Era o aşezare de meşteşugari vrednici, despre a căror iscusinţă se dusese vestea peste mări şi ţări. De cum se iveau zorile şi până la apusul soarelui, cei din partea locului se îndemnau voioşi la lucru, îndeletnicindu-se fiecare cu meşteşugul deprins din bătrâni.

Virgil Chiriac în Papucarul vrăjitor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni şi noaptea şi oraşul îşi aprinse ochii ferestrelor. Cocoşelul veghe până târziu, când se stinse şi cea din urmă luminiţă. O linişte deplină stăpânea văzduhul. Simţi cum somnul îi mângâie pleoapele. Era vremea să se culce şi dânsul. Nicicând nu fusese mai fericit. Cuibărită sub aripa lui călduroasă, rândunica asculta cu drag cum îi bate inima...

Virgil Chiriac în Cocoşelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se întoarse la prăvălie, găsi pe toţi morţi buşteni. Pasămite ei, în lipsa lui, căutară în burduful său, şi dete peste capul scorpiei. Câţi o văzură, toţi muriră. Daca văzu aşa, îi păru rău; dară n-avu ce face. Ieşi pe poartă afară şi plecă. Pe drum se întâlni cu un ucenic carele nu fusese acolo când umblase călfile în burduful lui George. Acesta, cum îl văzu, se duse la dânsul să-şi ia ziua bună.

Virgil Chiriac în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un cocoşel de tinichea. Îl tăiase un meşter dintr-o cutie vevhe de tablă, în care înainte ţinuse bomboane. Avea penajul auriu, picioarele şi pintenii galbeni, creasta roşie, iar în coadă îi luceau pene felurit colorate. Două mărgele de sticlă verde ca smaraldul îi ţineau loc de ochi. Arăta tare chipeş şi cine nu ştia, nici n-ar fi bănuit că altădată nu fusese altceva decât o biată cutie veche.

Virgil Chiriac în Cocoşelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, departe, departe, unde numai cu închipuirea se poate ajunge, pe o pajişte mereu verde, şerpuită de un râu cu ape line şi limpezi ca roua, se înălţa odată un orăşel. Avea casele îmbrăcate-n iederă, cu perdeluţe înflorate la ferestre şi acoperişurile din ţigle, colorate ca nişte covoare cu ţesătură măiastră. Turlele se avântau spre cer, atât cât să nu-i cuprindă ameţeala pe copiii care se urcau în vârful lor.

Virgil Chiriac în Căluţul de lemn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, de mult, de mult, pe vremea când lupii păşteau iarbă verde laolaltă cu mioarele, pe când iepurii se potcoveau cu potcoave de argint şi măgăruşii ciripeau ca privighetorile, a fost atunci o împărăţie mare. Spun cei care şi-au istorisit basmul unul altuia, de s-a păstrat până în zilele noastre, că trăia în acea vreme, undeva la ţărmul mării, un pescar bătrân şi sărac, sărac lipit pământului. Tot avutul lui erau luntrea, uneltele de pescuit şi o colibă din trestie pe care şi-o înălţase, anevoie, cu puţinele-i puteri, aproape de marginea mării.

începutul de la Cătălin cu pletele de aur de Virgil Chiriac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi fost tăiş ascuţit, neîndurător, de pumnal şi nu i-ar fi străpuns mai cu durere inima Lăcrămioarei, decât ascuţişul înveninat al vorbelor surorii ei, Cătălina.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un împărat care avea două fete. Dar pe cât de frumoasă, frumoasă fără de asemănare era una dintre ele, Cătălina, pe atât de puţin dăruită era cealaltă, Lăcrămioara.

Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!