Viorel Muha

Să nu-mi mai fie sete mâine

Prin noi trecutul trece gol şi absurd,
am devenit biserici fără sfinţi.
Nu mai avem icoane pe chipuri,
sufletul ne-a denunţat.
Oasele ne străpung pielea gândirii,
arsă,
avortăm ce-am fost şi ne punem drept satane pe cruce.
Am devenit noroi, plini de dorinţe, vrem numai bani,
nu mai suntem capabili să fim, nici măcar un ieri,
să fim un şubred ruginit sau un ceas de remuşcare,
în închisoarea vieţii noastre.
Ne este foame mereu, ne mâncăm propria carne,
fiul nu mai este pentru noi nici măcar durerea neputinţei,
mi-am fracturat un picior al minţii ieri,
mâna o mai am încă-n atele.
Mănânc şchiop şi merg fără mâini,
aşa am ajuns într-un astăzi
să colectez picături de sânge, să nu-mi fie sete mâine.

poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bandajaţi amintirile

dor multe gânduri uitate
pe memoria ta
când sunt adunate
multe amintiri
în ea
incomode în colţuri de minte
deranjante poate fade
poate inutile
nu vreau sa spun
ca a fost
şi acum nu mai este
de ce...
curat trebuie să faci
şi taci
adunătura te împiedică
multe din ele nu mai există
nu vreau să fii tristă
vreau să le pui undeva
sau le iau înapoi
nu vreau să fie gunoi.

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi irosi, omule, timpul dat, prostia unor oameni să nu-ţi fie piedică, nu te opri în gunoi ca să vezi lumina, căci te vei murdări de negru şi întuneric!

Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întodeauna ceea ce spunem are un anumit grad de relativitate. Aceasta funcţie de numărul de repere care interacţionează cu tine. Unii nu au nici un fel de grad de relativitate. Ei nu au niciun reper.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să uit?

O să uit,
poate că o să iert.
Cine ştie,
dacă o fi aşa?
Soarta este ciudată,
loveşte câteodată.
Nu ştii nici când,
nici cum,
nici unde.
Dar ne putem reîntâlni,
şi din nou putem izbândi.
Fii atentă şi trează,
steaua noastră veghează.

poezie de Viorel Muha (3 mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crespuscul

pictez scoarţă de timp
în arome
şi…
colorate fâşii
de umbre-lumină
prin asfinţituri
ce spun
că timpul ostenit
are rădăcini întoarse
lasă...
vreau ochiul să vadă
câmpii în şerpuit de ape
tablou capiţă galben viu
tu acolo departe
agăţi de nevăzutul meu
clipa
de soare ce roşu atarnă
la orizont... greu

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ultimă realitate relativă există ca finalitate pentru oricine, ca o ultimă secvenţă din lanţul viului sau a conştiinţei existenţei fiecăruia. Repetabilitate se poate să existe, dar nu identică. Această constatare se face poziţionat faţă de entităţile mici sau mari, toate acestea în interacţiune reciprocă şi inegală. Egalitate nu există şi nici echilibru încă. Pentru ce este "infinit" de mic sau "infinit" de mare, luate împreună, există un "ultim" final la care se va ajunge, prin repetabilitate de începuturi şi sfârşituri pentru întreaga materie universală cu tot ce cuprinde aceasta, inclusiv cu conştiinţele care se pot autoconstata până la marea perfectibilitate.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o gară pentru trenul timpului!

Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care agaţă prea multe iubiri la remorcă, nu va putea să urce niciodată muntele vieţii.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construieşte trainic şi cu punere de inimă, căci ce-i fără inimă se va prăbuşi.

Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!