Index și topuri | Albume cu personalități | Albume cu vedete | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Viorel I. Coman

  • Citate
  • Couldn't select: Table 'citatep_en.citatepedia' doesn't exist
  • Referat

Lista completă

Orice întâlnire are privilegiul unui început și șansa nesfârșirii, iar omul se definește ca suma întâlnirilor sale. Sunt cu adevărat numai pentru că am întâlnit și am fost întâlnit, pentru ca am dat ocazia să fiu întâlnit și pentru că am cerut întâlnirea. Prin întâlnire am extins lumea mea interioară, am dilatat-o și am populat-o. Dăruind din mine în aceste succesive întâlniri ale vieții mele nu mă împuținez, nu mă diluez, nu simt o lipsă în mine, nu mă risipesc și nici nu mă cheltui. Dăruind, mă înmulțesc, împuținându-mă, sporesc, diluându-mă și cheltuindu-mă, cresc.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proximitatea fizică prin situarea față către față nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spațiul intim al ființei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar și atunci cand tac, care sunt împreună chiar și în distanță. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am așezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până și cel mai banal cuvânt al meu, când reușesc cu îmbrățășarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile și tristețile lui și când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când și el dorește să-și facă loc în mine și când lumea lui începe să fie decorată de cromatica ființei mele.

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În orice întâlnire este ceva ce rămâne în mine din celălalt chiar și atunci când acela pleacă. Lăsăm în celălalt prin întâlnire câte puțin din noi. Ne lăsăm pe noi înșine ca un chip sculptat în marmura ființei aceluia pe care l-am întâlnit. Și dacă timpul, distanța sau indiferența acoperă cu praful uitării pe "celălalt" din noi, el ne interoghează și se strigă din îndepărtare pe sine însuși născând în noi dorul. Dorul este apelul "celuilalt din noi" către el însuși. Și suntem cu toții niște strigăte asurzitoare, căci freamătul "celuilalt din noi" se cheamă pe sine înapoi ca împreună cu noi, și nu știu pentru a câta oară, să intrăm din nou în veșnicie...

citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Viorel I. Coman, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!