Viorel Coman

Când am dăruit ceva am renunţat definitiv la posesie asupra darului cu toate că darul respectiv îl trimite pe primitor întotdeauna la cel care a dăruit. Darul a încetat de a mai fi al meu şi devine al tău, el devine cumva al nostru, dar un al nostru în care celălalt are drepturi depline asupra lui şi totuşi un loc, un mediu, o materie comună de întălnire. Darul devine al nostru pentru că el activează mereu în cel care îl primeşte prezenţa dăruitorului. Prin dar noi punem în posesia cuiva ceva al nostru dar nu-l înstrăinăm de noi.

citat din Viorel Coman (martie 2009)
Adăugat de Marius Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somelier de vise

Domnule Constantinescu,
Sunt somelierul Escu,
Si vă recomand acum,
Ca să vă vedeţi de drum,

Ca de vreţi să poposiţi,
O fetească să goliţi,
Si de alegeti una neagră,
Noaptea-n zori o sa se spargă,

Şi să nu fii singurel,
O domniţa bujorel,
Lângă un merlot aşteaptă,
Ca-i frumoasă şi deşteaptă,

Dar ca să fiu de folos,
Trebuie sa fiu curios,
Si să vă intreb îndată,
Ce-asteptaţi? Ce fel de fată?

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iau în mână o carte îmi vine să-i spun "dumneavoastră".

citat din Viorel Coman (martie 2009)
Adăugat de Marius Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!