Venedikt Erofeev

Ce să mă fac acum? Să fiu insinuant-tandru? Să fiu fermecător-grosolan? La naiba, niciodată nu înţeleg bine cum şi în ce clipă trebuie să mă port cu o femeie cherchelită. Până atunci – oare să vă spun? – până atunci nu le cunoşteam bine nici pe cele cherchelite, nici pe cele treze. Mă năpusteam în urma lor cu gândul, dar, de îndată ce mă năpusteam inima mi se oprea înspăimântată. Planuri aveam, dar nu aveam intenţii. Iar când apăreau intenţiile, dispăreau planurile şi, deşi eu mă năpusteam cu inima în urma lor, cugetarea mi se oprea înspăimântată.

Venedikt Erofeev în Moscova-Petuski (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în afară de noi doi nu mai era nimeni. Şi ea, alături, râde de mine ca un copil plin de har. M-am gândit: E nemaipomenită! E o femeie căreia până astăzi sânii i-au fost ciupiţi doar de presimţiri. E o femeie căreia înainte de mine, nimeni nu i-a pipăit nici măcar pulsul. O, mâncărime fericită în suflet şi peste tot!

Venedikt Erofeev în Moscova-Petuski (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă imaginaţi, această doamnă deja de trei ori a năvălit peste mine ca să mă lumineze cu tainele propriilor ei suferinţe. Şi de fiecare dată a fost primită cu o lehamite şi o indiferenţă atât de brutală din partea mea, încât a ieşit de fiecare dată imediat din cameră, uimită şi speriată de lipsa mea de tact şi de purtarea mea brutală şi nepotrivită...

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo, aveţi copii? Da, da, bineînţeles că aveţi copii şi... scuzaţi-mă... nevastă... Probabil, dolofănică, aşa, cu idei pozitive, citită... şi vă iubeşte până la limita gândirii logice... Nu, de ce..., meritaţi pe deplin iubirea ei... Trăsături nobile, aş zice... păr strâns, privire sigură... He-he-he-he-e...

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa mă gândeam. Iar ea râdea. Iar ea s-a apropiat de masă şi a băut dintr-o suflare încă o sută cincizeci, căci era perfectă şi perfecţiunea nu are limite.

citat clasic din Venedikt Erofeev
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vinerea e albastră, uimitor de albastră, unoeri se comprimă până la violet, uneori bate în azuriu, dar în toate cazurile – negreşit albastru.
Sâmbăta – culoarea gălbenuşului de ou, netedă, galbenă şi strălucitoare; spre seară se face roz.
Duminica – roşie ca sângele, iarna se face rumenă. Dacă te uiţi la ea din partea vinerii albastre, ţi se pare purpurie, iar în sine se asociază cu drapelele şi cu un zid de cărămidă.
Luni - e atât de roşie, că pare neagră.
Marţi - brun-luminos.
Miercuri - unui ochi neatent îi pare albă, dar într-adevăr e albicioasă tulbure, după care e greu să întrezăreşti o culoare anume.
Joi - verde, fără alte nuanţe.

poezie clasică de Venedikt Erofeev din Jurnalul unui psihopat (iunie 2010), traducere de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa şi acum - sentimentul gol al importanţei... şi nimic cât de cât concret. Şi de la asta mi-e incredibil de bine: poate că asta şi e aşa de important... poate că eu lipsesc lumea de încă un adevăr necesar... cu asta lipsesc, că ţin cu forţa în cap această neclaritate.

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirii galbeni - nu obligatorii... Poate pur şi simplu... să treci pe lângă - şi să te uiţi pe fereastra mea... Şi nu veţi vedea nimic - cel care se uită prin ferestrele altora vede pe fondul perdelelor întunecate reflectarea propriei fizionomii... Şi oare astea nu-s înfrumuseţări pentru "locuinţa" mea? Chiar asta e singura înfrumuseţare. Am vândut deja restul - altfel aş fi murit de foame... Am lăsat doar asta, ultimele... Perdelele violete... Dacă ar fi aruncate şi perdelele, fiecare ar vedea golul... Nu e nimic... Dar a fost, probabil... A fost ceva...

Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!