Lista completă
Arta compătimirii
Dacă nu mai pot de mâini, de picioare
sunt compătimit,
sunt tratat cu doctorii alese.
Dacă mă vindec și zburd ca un mânz,
sunt tratat cu indiferență.
Dacă am cancer,
sunt ținut pe palmă.
Dacă n-am cancer,
sunt pălmuit.
Dacă mor,
mă îneacă în lacrimi.
Dacă nu mor,
mă îneacă în lac.
M-au înnebunit de-a binelea
compătimitorii...
Pentru orice eventualitate,
ferește-mă, Doamne,
de cei care se oferă
să mă jelească:
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Cartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Doi iezi
Un edut umbla la scoala
era harnic, silitor
Si nu incape indoiala
Era foarte ascultator
Ii placea grozav cititul
Orice text necunoscut
Ii placea un pilc de iarba
Care trebuie pascut
Matematica, nici vorba
Pe iedut nu-l speria
Cit fac unu si cu unu
Pe cornite socotea
Sta cu un baietel in banca
Iedul cumintel, micut
Iar baiatul din potriva
Zbintuit ca un edut
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga lui Ștefan cel Mare către urmași ("Fraților, rămâneți frați!")
Fraților, rămâneți frați.
Într-o țară, într-u nume,
Că suntem puțini pe lume,
Asta vă doresc anume.
Fraților, rămâneți frați.
Fraților, nu vă-mvrăjbiți!
Că se bucură străinii,
Își arată colții câinii,
Se visează-n tron asinii!
Fraților, nu vă-mvrăjbiți!
Fraților, nu vă trădați.
Că trădarea naște ură,
Pune lacăte la gură
Și ne strâmbă la făptură.
Fraților, nu vă trădați.
Fraților, nu vă trădați!
Ridicați iubirea-n steme,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (18 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, în Poiana Albastră
Te iubesc în taină,
ca un nebun,
Lună rece...
Poate ne vom întâlni cândva
sus,
în Poiana Albastră
Te văd jos, la fereastră, și,
fericit,
îți zic: tu...
Dar urci iar în ceruri... Și,
trist,
îți zic: Dumneavoastră...
poezie de Vasile Romanciuc (1996)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pentru a împiedica lacrima
Floarea se naște zâmbind,
floarea trăiește zâmbind,
și, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce ești tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?
Nici nu ne trece prin gând
că și frumusețea
poate avea motive
de suferință -
uităm
că și noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.
poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Vasile Romanciuc despre lumină sau despre flori
Infarct
Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.
N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e și această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvață a scrie.
"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,
Fii silitoare și-nvață
A scrie - dar, te rog! - fără greșeli
Un singur cuvânt, numai unul: viață!"
Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauți, moarte, așa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Romanciuc (1986)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balaurul care n-a mai ajuns în poveste
Cică un balaur cu șapte capete
S-a pornit la-mpărat - ce vrea să capete?
Nu știe nici el, căpcăunul -
Din șapte capete n-are minte nici unul.
Ceea ce știe pocitania este
Că un împărat plus un balaur fac o poveste...
E adevărat, își dă seama monstrul șaptecăpos,
Că povestea nu e poveste fără Făt-Frumos.
Dar, cu Făt-Frumos, balaurul știe prea bine:
Capetele, oricât de multe, rămân tare puține.
(Asta, în caz că ai un pic de noroc,
Căci se poate întâmpla să nu-ți mai rămână căpșoare deloc.)
Mâhnit, balaurul și-a zis: "Nu mă mai duc la-mpăratul,
Mă-ntorc să fac carte, să-mi iau bacalaureatul...
Cu șapte capete proaste mi-e peste
Puteri să ajung în poveste, pot să ajung de poveste..."
Vreți să știți ce-a fost mai departe?
Balaurul s-a dus să-nvețe carte.
De-nvățat a-nvățat, e drept,
Dar n-a mai ajuns deștept...
[...] Citește tot
poezie satirică de Vasile Romanciuc
Adăugat de Valentina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Vasile Romanciuc despre cuvinte
Plouă
Din gânduri, încet
se împrăștie ceața.
O floare îndrăgostită
e sufletul tău.
Blițul fulgerului
îți luminează fața.
Ești fericit -
te-a fotografiat Dumnezeu...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Se-așterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veșmânt de mătase
ca și cum ar coperta
un dicționar de arhaisme.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Lăcașuri sfinte
ne sunt cuvintele.
Ca-ntr-o biserică
într-un cuvânt.
De-aici, ajung cu sufletul
până la Tatăl nostru
carele este în ceruri,
până la tatăl meu
care este-n pământ.
poezie de Vasile Romanciuc (1991)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vasile Romanciuc, adresa este:
