Vasile Durloi

"Homo vapor est!" –
Sub mări neliniştite
epave trosnesc.

haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizibilitate redusă

De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăştiind cenuşa,
graţioase, şapte luni pluteau în derivă
şi ultima dorinţă aluneca odihnindu-şi braţele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viaţa mirosea a varec răvăşit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeţii, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port făgăduit, –
acostare morală,
făclii între plopi.

haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis (aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albă chemare:
scoici dezlipite-n amurg,-
aripi de înger.

haiku de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manevră fixă

Desface caracatiţa tăcerii
tentacule de înserare
ca să cuprindă adâncul întreg,
ochii opacul măsoară
într-o cădere duioasă,
într-un înnot de îndoială
şi cu cât învaţă mai multe,
cu atât
concepe mai puţine.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Iubirea, care mă face să cred uneori
lucruri neadevărate,
m-a părăsit în pulberea ţărmului ;
astfel, mă amăgesc numai în amintiri
şi mi te aduc din ce în ce mai greu
în carturile nopţilor golite de stele.
Un albatros îmi deschide hubloul,
mă laud că prind întâiul val dantelat,
apoi mă plâng că s-a ascuns sub ponton,
tu m-ai uitat.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora bordului

Dacă n-aş fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aş fi ştiut
că împotriva aparenţelor
straniul cuvintelor tale
împodobeşte zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste ţărmuri
şi a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat şi profund.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transmutare

Ancoră, lanţ (za cu pod)
strângându-se în jurul meu,
în jurul umerilor mei ;
păşesc rar, trăgând după mine
această epavă cu portul ei cu tot,
păşesc sacadat şi pasul răsună
cum tunetul într-un ecou.
Gorgona Meduza se odihneşte
pe singurul catarg rămas cardinal,
acum, când perfect
este doar ceea ce gândesc eu
despre ce fac.
Păşesc greoi, trăgând după mine
epava ce-mi pare a fi bântuită
de indolente mişcări fără sens.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomen direct

... Şi, mai gândim şi în perioade umane divinul
nu luăm, nu dăm nimic dintr-o mare autistă,
pretext să integrăm în conştient ultramarinul
şi timp să consumăm în ambarcări tot ce există.

Îşi tatuează, albi, delfinii Danaide
şi pare că toţi orbii de epave-s căpitani,
pe marea care încă se deschide
plutirea legănată-i fără bani.

Ce v-am adus? Nisipuri noi, meduze colorate,
sub pleoapa tăiată-n destin-zagara,
din fantezia voiajelor abandonate,
pentru scadenţa maculatului ceva.

Cum, nu se mai poate emoţie în fiecare zi?
legaţi-vă de insomnii premaritale
ca să plătiţi strigările-n pustii
eu să rămân cu taxele vamale.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nierika bleu

Aidoma veşniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de şoapte
călcate de omniprezenţă,
până ce noaptea se va minţi amintire,
până când sufletele care odihnesc în cuşete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.

Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca nişte tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.

Ocean disperat de epave, aproape şi plin
şi lucitor în luna portocalie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!