Varujan Vosganian

În copilărie am trăit într-o lume a şoaptelor. Ele se rosteau cu băgare de seamă. Abia mai târziu am aflat că şoapta are şi alte înţelesuri, cum ar fi tandreţea sau rugăciunea.

Varujan Vosganian în Cartea şoaptelor (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu ne deosebim prin ceea ce suntem, ci prin morţii pe care fiecare îi plânge.

Varujan Vosganian în Cartea şoaptelor (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi respectăm în egală măsură tradiţia şi modernitatea. Nu există nicio nepotrivire între alăturarea acestora. Tradiţia autentică este aceea care rezistă în faţa tentaţiilor modernităţii, iar modernitatea trebuie să se sprijine pe tradiţie. Tradiţia s-a confruntat la vremea ei cu neîncrederea cu care este privit noul, iar modernitatea, atunci când e adecvată, se adaugă, mai devreme sau mai târziu, tradiţiei. Ele se validează una pe cealaltă.

citat din Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

politică

Politica e o scurtătură pe care adesea incompetenţii o iau înaintea competenţilor şi inculţii înaintea culţilor.

definiţie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să fiu bun după moarte şi amintirea mea nimic să nu ucidă. Numaidecât chemaţi femeia cu care m-am iubit; ea va şti să închidă ochii mei toţi, chiar şi ochiul ascuns de care doar ea se simte privită.

citat din Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La naşterea mea

"Poezia nu e un mamifer
şi, totuşi, naşte pui vii şi îi hrăneşte cu lapte.
Îmi vine să deschid ferestrele larg şi să strig:
s-a născut un poem!
Aşa cum a făcut, în douăzeci şi cinci iulie, doctoriţa,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci şi opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roşii din ţară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc şi acum la chipul meu armenesc, arămiu,
şi nici Armata Roşie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctoriţa şi-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse să moară, ca să-mi lase locul lui pe pământ.
Cât priveşte poemul, nu ştiu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înţelege
şi dacă-şi va ţine cumpătul când cocoşul va cânta de trei ori.
Nu ştiu de unde vine şi din ce fel de lume

[...] Citeşte tot

poezie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!