Valeriu Barbu

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de-o funie

n-am
prea înţeles ce-i cu
foamea groparului când cu atâta zor
răstoarnă ţărâna peste groapă
dar nici înainte
funia lui, funia lui părându-i
că urcă piscuri, alpinist temerar când lasă
în jos ladă vremelnică – aşa, pentru că tot el
pândeşte
şapte ani, apoi
scurmă şi… n-am prea înţeles de ce
mătură lutul de pe os
şi-l ascunde iarăşi asemenea unui câine precaut
Tot mai bine-i
pe fundul oceanului, fie cel de prea sus sau
prea jos, funia cel puţin
e o alta
şi piscul
asimetric
oblic –

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

păstaie în ciob de sticlă

citeam pe o frunză
desenul venelor mele – mă-nspăimânt
de atunci la fiece toamnă

nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iată – îmi şopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»

Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
ţopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee

aş plânge – aşa de poftă – fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăşi…
…………………………..

vai

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

fum… descriind un arlechin

degetele
păşesc desculţe, lipa-lipa…
în sticla lichidă
urcă pe
foaia înmărmurită, albă
cuminte, lasă urme
urme ca de paşi
săruturi
inimioare
mărgeluţe colorate
suliţe iuţi
în continuă căutare…
nu duc mâna la frunte
mi-e frică
ar deveni transparente degetele
în flame alburii, iar tâmpla
ar rămâne fum vernil
descriind în aer
arlechin umil şi… şovăitor
nefiind nici eu, nici poemul acesta

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

măcar…

Bună ziua, cititorule, dă-mi mâna ta
printre aceste şiruri de cuvinte – care
deseori îţi decojesc rănile şi prea rar
ţi le ling
Să mă ierţi
când răsucesc virgule în carnea verbului «a păsa»
până ce dau de numele tău
Tu eşti acela care vede
poezie, zbatere gemând sub literă
este doar meritul tău că în muchiile foilor
profilezi poetul care nu voi fi niciodată
în realitate
…am şi eu ceas la mână
asemenea ţie înjur şi îmi caut
rugăciunea pe măsură şi dau
cu râsul-plânsul de pereţi, de podele – hei, cititorule,
dacă te-aş întâlni, ţi-aş săruta mâinile şi sprânceana
probabil vei căuta să mă convingi să renunţ
la scris – docil te voi împăca şi voi poetiza
prin pantomimă, imitând zborul zilei de pe urmă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofocle imitând pretenţia de poet

surâsul şăgalnic sau
urletul gâtuit de uimire şi emoţie al fluturelui
când îşi întâlneşte fluturea
ori cât să-şi tragă duhul pe floarea potrivită
este poezia pură
.
tremurul unei flori de păpădie
unduirea sfioasă a unui ram de salcă
sau strănutul muzei pe tâmplă
unde se întâmplă
preocuparea omului
pentru sănătatea fluturilor
mai cu seamă a acelora din stomacul îndrăgostiţilor
este poezia pură
.
untul mirării scos cu atâta râvnă
de nesomnul condamnatului la viaţă
când umblă prin lume cu inima desculţă
este poezie pură
.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mi-aţi vrut bine – II

ce-aţi crezut atunci
în 21 ianuarie 2007, cã tai trepte
cuvintelor sau etapizare drumului meu,
la plăcere, aşa?!

Sensul acelui mesaj abia astăzi
l-am atins
ieşind din rana pământului
vierme umil

Nu ştiam că premoniţia,
minunile care au urmat îmi cunosc
numele
şi, mai ales, adresa!

Nu ştiam mai departe
de o durere de măsele, o febră
musculară sau o banală insolaţie… nici
câtă iubire a zvârlit Dumnezeu –
împreună cu amarul peste lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

femeie
ai lucire
nălucire
din culori
flori de vară, prima oară –
fluturi strănutând pe-o nară toată pudra lor de aur
şi ţi-e zi şi-apoi ţi-e seară
Mărioară

bărbate
ţii în spate
şi pe umeri –
ce tot numeri
a noroc zilele scurse –
fluturi năpârlind, prinos de vână-n care-ai fost
ştiind moartea pe de rost, măi Urse,
Urse

…împletiţi părere cu durere în iubire
n-aveţi fire de unire, doar pornire înspre Taină şi nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonsai

grădini
încap în podul palmei
într-o şoaptă rostită fără
grabă
am croit răstimpul
ultimei îmbrăţişări
când voi urni cărările spre
tine
să nu-ţi fie alb-negru cadrele
oglinda-n care mă ştiai
să nu-ţi pară zăbava mea
rătăcire

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să

Spune-mi, prieten drag,
de ţi-e apăsare numele meu,
mai lasă-l jos, de-i tăiş oblic,
uită-l pentru această veşnicie…
voi veni altădată fără nume, fără umbre
te voi îmbrăţişa îţi voi săruta
cicatricele rănilor de astăzi,
voi prinde o anume distanţă, destul cât
să respiri slaba adiere a dorinţei,
să am un nume cum să mă chemi,
să împărţim răsăritul,
să nu ne găsească pe fiecare singuri
înserarea…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!