Valeriu Barbu

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat
să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu mulţumesc...
că exist
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil
şi numai dorul de copilul acela te invocă
tu doar m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur
.
ascultă, mamă
acolo există, fiindcă există şi un aici, unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă, mamă

acolo, unde ai plecat să-mi faci un ceai din stele,
nu ajunge ecoul vântului care a ţâşnit din urletul
durerilor de facere
şi timidul, transparentul meu mulţumesc... că exist
aş fi vrut să ştii că toate femeile de după tine
m-au crescut, nu tu
ele m-au născut bărbat, tu copil,
şi numai dorul de copilul acela te invocă,
tu doar m-ai rănit, fiindcă viaţa-i o rană
celelalte femei m-au iubit altfel, dar niciuna n-a-ndrăznit
să mă lase atât de singur

ascultă mamă
acolo există, fiindcă există şi un aici, unde tu prea
verşi ceaiul din mâna tremurândă, plouă, sau plângi,
femeile mele te admiră, invidiază, ar vrea să mă nască ele,
ultimul strop, iese soarele, pe fruntea mea scrijelind dâre - pe firul lor
te voi găsi curând

iese soarele, un nou lăstar îndurerează coasta unui adam nătâng

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă de băiat

ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
nimeni să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toţi străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri şi ipocrit de preocupaţi

mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârţâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uşi trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
şi a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şpan-text

haideţi să adjectivăm sila să facem statui zadarului
comparându-l cu un zeu recreator haideţi să împărţim
prin ministerul spaţiului locativ locuinţe decomandate confort sporit muştelor
să deschidem vena unui oenge care luptă şi luptă pentru apărarea dreptului nedreptului
să născocim sporturi noi cel puţin la fel de industriale precum fotbalul tenisul boxul
şi să ţinem campionate mondiale săptămânal
să transformăm planeta în carusel la bâlciul galactic şi-aşa ne dăm huţa cu toţii
să instituim torţionari cu pedigree şi torturi proaspete nu vedeţi că de la o vreme
nu e niciun război mai mondial aşa
şi murim ca muştele în accidente auto fumat alcool droguri stress de fraieri mai ales
haideţi să adjectivăm un pic Moartea s-o gătim mireasă
ce naiba e reclama cu coasa giulgiul şi toată numai oase? să o tunăm să fie piţipoancă
să fie erecte până şi limbile ceasornicelor după ea mai daţi-o dracului de iubire
nu vedeţi că din ce o invocaţi şi vorbiţi zăhăros despre ea cu atât se devalorizează?
trecem pe inflaţie de iubire
haideţi să adjectivăm curva asta de şansă care trage ca muştele la... bani
haideţi să ne vopsim chestiile ruşinoase în transparent

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bănuieşte că există undeva o ţară

se bănuieşte că există undeva o ţară în care
laptele şi mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziţi până la confuzie
tinerii au cuminţenia munţilor iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic şi solul mustind de înţelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul şi nici nu trăieşte pe zimţii monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrăneşte cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul şi ajunge departe cu haina lui de ţărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni şi nimic
are o poziţie specifică de dor ce aminteşte de un străin răstignit cândva
.
se bănuieşte că această populaţie nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică naţie care irită aurul cu dispreţul său

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpirea

duhul trecutului măsoară
întunericul dintre două bătăi de inimă
una a ta
una a mea

peste nicio clipă

apare maestrul
şi totul i se prosternează la picioare

sec sau poate intuitiv comandă
o cupă
îşi scuipă în ea lumina şi iese
iar bătăile de inimă de atunci
şi-au cunoscut goliciunea

tăvălugul uitării se apropie
ne haşurează umbrele apoi
începe cu frunţile până ajunge
la buricele degetelor

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă de băiat

ea
mamă de băiat
nu are nicio teamă vizibilă
o protejează el în gând
niciun golan să nu o insulte vreodată
cu toate că ea
doboară doar cu securea pleoapelor orice intrus -
până acum toţi străinii care au intrat
după plecarea golanului de tata
au fost între cleios de tandri şi ipocrit de preocupaţi
.
mai suspină câteodată
dar cu amortizor
orice scârţâit de pat
dincolo
îi cântă a posibilă noră
apoi uşi trântite doar de păianjeni -
ultima oară când fii-su
a mai adus pe una în casă
şi a văzut-o cu toată pânza aia prinsă-n păr

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

umilinţa pierdută?! sau „scene pseudopoetice pastorale”

…izmene
aurii, probabil, mătase mov în pălării admir şi albe mantii
sidefii, negre, mă înclin, trec, «profesioniştii» păzea!… corul
litere arhaice, tradiţii?! (bulversat)
Un ogor sferic pe care trudeşte un singur plugar peste ape
şi limbi de uscaturi… lume ţopăind, fiecare
cuprins de importanţă trece… privindu-l nu-l vede ca şi cum
acela face parte din decor şi atât

Două, cel puţin, ipostaze aparente – lămuriţi-mă de ce
omului i se dau superlativele «prea…», iar Domnului
îi spunem simplu Dumnezeu, de parcă ar fi un concept
al nostru care plezneşte de emoţie că l-am scornit?!

„Nu voi apuca să aflu
se apropie lama
brazdă nouă peste ţărâna aceasta…” nelămurirea mea nu-i
sămânţă
doar abur, duhul pământului în cale iertării

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt junghiul între coastele mele

voi nu vedeţi cum stropii de ploaie sunt coloraţi diferit
nici a(i)uriul din visuri treze înnodate la colţuri
voi n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de coca-cola şi
să găsiţi în ea Brifcor
nu v-aţi deşteptat la şapte dimineaţa direct îmbrăcaţi în pionier, matricola prinsă cu capse, gulerul ridicat şi mânecile suflecate
iar fetele cu sarafanul scurtat prin cordonul prins la mişto
cei care zic despre binele care era pe vremea lui ceauşescu
nostalgiază propria lor cea dintâi tinereţe
eu am ajuns deja la a 13 a, un fel de ecou înfundat de la muzica
unei bătăi cu perne pe ritmuri fox, la căminul studenţesc unde
n-am fost niciodată student, ci doar în vizită, ca şi prin viaţă
voi nu vedeţi cum vata de zahăr se-adună pe degetul arătător
spre Soare norii personalizaţi fugind cu tinereţile noastre-n cârcă
nici n-aţi păţit să desfaceţi o cutie de gloanţe şi să găsiţi în ea
nasturii care încheie umbra de trup: săruturi intacte, nesăvârşite
sau caramele la 18 lei chilu
cât de frumoase sunt amintirile, chiar şi cele dureroase, voi n-aţi văzut
când nălucile mută viitorul la trecut, când junghiul între coaste tu eşti
când plouă dinspre tine spre cer, spre anii rămaşi nerămaşi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să bem

pentru scroafa scăpată cumva
din prăbuşirea coteţului peste ea
pentru ignoranţa obeză şi mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuţi ce-au avut să înşele
generaţii botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis şi cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o ştie
din noi care urmă o să rămâie
să bem ţinându-ne straşnic de curba torţii
murind nu vom ciobi coasa Morţii
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin şi nu ştii
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!