Valeriu Barbu

Despre minuni (2)

bagheta magicianului uitată
înfiptă-ntr-un ghiveci al unei muşcate
la geam
a crescut
făcăleţ galactic – nu-l atingeţi, nu rupeţi
vraja
nu pierdeţi din vedere floarea
«în petale» este o hartă
despre o minune

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi...

Muza mea nu-i
Babă
nici vreo păpuşă Barbie sau
fecioară despletită alergând
câmpiile electrochimice
câmpiile dorului
muza mea
muza mea-i verb şi contemplare
este tristeţe amară
necesar de amară
bucurie vie, plină
de încărcătura fiindului

Pe muza mea o cunoaşte Iubirea

Scriindu-vă, împart cu voi muza
ca pe o cupă cu vin
ca pe o turtă coaptă pe plită
rupând-o în atâtea părţi câţi sunteţi...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul

chinul e uneori ca un cutremur
are replică
ecou
îl absoarbe trupul meu şi apoi
în vals centrifugat îi aflu esenţe
să nu vă temeţi, amar e numai învelişul
aparenţa lui

de-ar fi să-mi aflu dezrobirea!
sub aprig despot Dorul sunt – dansul
mi-ar fi amplu însă, iată, sunt slugă
îi port valizele enorme, îi fac pantofii
aşternutul, cina...
târziu
mă-ntorc la chinul meu ce-a-mbătrânit deja
îl duc de mână, uşor păşind
din ce în ce ecou-i stins, iar dansul,
dansul m-a învins

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda închisorii

treisprezece paşi
de la gratiile uşii până
la cele de la fereastră
colind
colinda cu "lerul era ler"
zăbovesc la fiecare pat doar cât
să-mi împlinesc rostirea
... unul încearcă un zâmbet
altul caută în traistă un măr
strălucesc ochi
care pe dinăuntru plâng
îşi amintesc aceşti oameni colinda
copilăriei lor fără de cusur
sfârşesc unsprezece colindări
aproximative
am strâns patru mere, o portocală
– pachetele cu ţigări le-am refuzat
chiar dacă fumez – o carte
de rugăciuni subţire, subţire
am mulţumit şi am avut

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calofile...

respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore...
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaş, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos...
Să fiu brevilocvent – nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
şi acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample – stil subţire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu şi-i viu...
Acest rulment imens căruia-i spuneţi Galaxie
mă ştie şi îl chem drept chezăşie

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

abia atunci

voi trece acoperind
umbra cu mâna dreaptă ridicată
cât ecoul şoaptei – taci, te rog,
umedă, lucioasă, gura ta desenează
semnul depărtării, nu al întoarcerii
adio-uri diluate precum cercurile de apă
în care piatra aruncată-i aşteptarea mea

vânt nou nu va aduce toamna ce va să vină
uscăciunea din ramuri nu va fi poezie, simfonii
doar aramă încinsă, grea
şi cenuşă
va trebui să cauţi
sub zăpezile care nu se ştie
dacă se vor lăsa găsite
sămânţa încolţind ascunsă ca orice taină
în jurul ei să descrii un triunghi larg
voi trece acoperind cu umbra dreptei ridicate
cât ecoul şoaptei – abia atunci să-mi spui
dacă «teiubescul» meu ţi-e de ajuns

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

scrisoare mamei

port cu taină
sărut neşters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbră – una din umbrele mele
mă trage contra-pas… mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet –
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ţi-e frig,
c-ai visat şi semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrăţişez, dar
ţi-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce –
tu nu ştii
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul nu mă cunoaşte...

scrisori hidratate şi
scrisori ca nişte limbi de foc
ţi-am trimis, dar
n-ai răspuns sau n-ai...

să-nţeleg că
nu mi-au tradus pe înţelesul tău chinul
înfăşurarea pe grumaz
a distanţei care
ne separă?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai sus

repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puţin
acum ultima oară, câtă risipă…
nici de data asta n-am reuşit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscaţi, arşi în setea
de lumină

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!