Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Valer Popean

Lista completă

M-aș duce cu tine

Te-aș strânge în brațe, dar tremur de frică
Departe de tine mă simt un străin,
Senzații aparte ar vrea să îmi zică:
Nutrești sentimente ce nu-ți aparțin,

Te-aș duce cu mine pe bolta-nstelată
Să-ți fiu călăuză prin vechi galaxii
Și poate în noapte un clopot să bată
Vestindu-mi iubirea prin stelele mii,

Speranța-i o floare ce macină dorul
Ascunsă în norii cei negri, hulpavi,
Ea ține în viață etern-călătorul
Și face din mine un brav între bravi,

M-aș pierde cu tine rănit prin cuvinte
Departe de lume să fim amândoi,
O rază, o floare sau magmă fierbinte
Ce curăță răul prin ploaie și ploi,

[...] Citește tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândurile nopții

Să nu aștepți durerea să te frângă
Când clipele se duc în drumul lor,
Doar amintirile ar trebui să plângă
Pe-aleile-mbrăcate-n tainic dor,

Și printre felinare-ascunse-n noapte
Pășind prin frunzele ce pietruiesc
Aleile crescute dintre șoapte
Rămase-n nopțile care sosesc,

Dar uneori uitate printre clipe
Durerile își plâng trecutul lor
Și peste timpuri lumii vor să țipe
Doar, doar vor trece-n viață mai ușor,

Când așteptările vor să te frângă
Rămas prin clipele născute-n dor
Să lași doar amintirile să plângă
Și frunzele să te-nsoțească-n zbor.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am să te-aștept

Am să te-aștept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunși în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat...

Și pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,

Uimiți că șoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea să inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,

Apoi tăcuți ca două umbre
Pășim sfioși prin poarta nopții,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Și ne iubim, cât vor vrea sorții.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Și stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munții își scutură creasta
Ducând avalanșa-n trecut,
Pădurea își plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Și încă mai ninge spre seară
Ușor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

[...] Citește tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântarea brazilor uitați

Din brazii crescuți pe stâncile arse
Răzbate un murmur venit din trecut,
Izvoare zglobii fac drumuri-ntoarse
Să fie lumina născută drept scut,

Prin codru rămâne stejarul rănit
De vântul ce-i scutură creanga plângând,
Iar cerbul sătul de al lui boncănit
Dispare în munții cu fruntea arzând,

Tăcerea surprinde pădurea dormind
Iar fulgii aștern un covor până-n cer,
Pe cioata ce frunza o simte mustind
Se-așază uitarea rănită de ger,

Departe de lumea cuprinsă de frig
Se-nalță castele cu turlele-n nori,
Iar mările-ncearcă să rupă din dig
Când timpul își trage suflarea în zori,

[...] Citește tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visând în țărână

Țărâna mă face umil călător
Prin scrieri uitate-n oceane de foc,
Departe pe valuri etern visător
Sau poate cuprins în al ielelor joc,

Desculț prin țărână mă lepăd de timp
Devin un luntraș ce vă duce la mal,
Departe de lume pătrund în Olimp
Să vin către tine călare pe val,

M-ascund în țărână să urc în tulpini
Cuvântul să-mi fie adânc avanpost,
Iar slovele scrise devin rădăcini
Umblării prin lume să-i fie un rost

Țărâna a fost peste timpuri blestem
Deși toată viața răsare din ea,
Privesc în adâncuri și-ncep să mă tem
Cărarea spre tine e parcă mai grea,

[...] Citește tot

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu plângi, copile!

Să nu plângi, copile!
În seri târzii,
toamna scutură peste pământ
poleială arămie,
Să nu plângi!
Asta este curgerea
inevitabilă spre o nouă întrupare.
Când semenii vor greși
Să nu plângi!
Oameni se duc
oameni vin,
Dar dincolo de toate: VEȘNICIA
Întinde mâna,
Îndreaptă-ți sufletul spre ea...
Fă-i loc.
Să nu plângi!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

Când veșnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,
Lumina ta ne înfioară
Și călăuză-n timp ne ești

Și dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc ușor,
Răsar cuvinte amorțite
Să împlinească al tău dor,

Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Și locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,

A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spațiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Ai strălucit și ai învins.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vestind Cuvântul

Colindă sufletul în șoaptă
Prin satul înghețat de frig
Și în miros de pâine coaptă
A nașterii durere strig,

Și casele intră-n colindă
Uitând parcă de rostul lor,
Prin fumul coșului să prindă
Din veșnicia fulgilor,

Totul se-mbracă în lumină
Și stâna ce desparte zări
Se urcă-ncet în rădăcină,
Devine far prin depărtări,

Când colindăm întreg pământul
Vestindu-i Nașterea mereu,
Vestim că s-a născut Cuvântul
Ce va spăla păcatul greu.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Eminescu

Când veșnicia-ncet coboară
Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,
Lumina ta ne înfioară
Și călăuză-n timp ne ești

Și dintre frunze ruginite
Când stelele lucesc ușor,
Răsar cuvinte amorțite
Să împlinească al tău dor,

Ai fost o lacrimă prin stele
Cu-al tău cuvânt vizionar
Și locul tău este cu ele
La mii de ani de-acest hotar,

A ta poveste e cuvântul
Pătruns în spațiul necuprins
Precum o stea ce-nfruntă vântul
Sub tei tu strălucești distins!

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 4 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Valer Popean, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook