Lista completă
Iubind etern
Îți dau întâlnire în altă viață
Căci aceasta nu a reușit a ne-nțelege
Prea multe nopți fără de lună
Și zile fără de căldură
Când gustând din clipă aroma-i amară
Își pierduse orice urmă de eternitate
Iar eu cândva ți-am promis
Frânturi dintr-un etern vis.
În mine cutia Pandorei a rămas închisă
Și pe când lumea căuta speranță
Eu nu voiam să am niciuna
Să nu regret că am găsit-o și-am lăsat-o-n urmă
Din ea tot cei voi lua vei fi doar tu
Și câteva cuvinte ca atunci când te voi revedea
Să poți să-ți amintești că demult în altă viață
Ți-am promis un te iubesc.
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm sfânt
Scriu pe apă versuri
Scurse din nisipuri,
La o margine de valuri.
Din peniță se preling
Stropi de apă fini,
În marea fără contur.
Cuvinte-au naufragiat,
Pe insule-ndepărtate,
În pământuri lichide.
Gânduri s-au evaporat
Printre palmierii,
Umbre de aburi.
Au rămas doar unde,
Cele mai adânci,
Căzute din suflet;
[...] Citește tot
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger departe de paradis
Trezește lumina ce zace-n tine
Și las-o să cânte,
Bucură-te de-a ei căldură,
Îmbrățișeaz-o, prin ea să trăiești.
Îți va arăta adâncimi de suflet
Și cărările spre ele.
Acum e vremea să zâmbești,
Acum
pururi acum.
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apus
Orizontul se naște in ochii tăi
căprui pământul li se inchină la picioare
subțiri se-ntrevăd printre gene
delicate raze de lumină
ce descresc încet spre buze
trandafirii ușor se sting
iar atunci când sunt cu tine
iau apusul in brațe
și-l simt tremurând
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucide-mă iar
A înghețat întunericul în această noapte
doar aburii calzi mai acoperă cristalele
s-au revărsat apele de pe Styx
și negrul s-a lăsat în lichid închis
esența nocturnă e străpunsă de pumnale
gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape
stele albe se privesc ca prin oglindă
văzându-și ochii noi și reci care stau la pândă,
cum umbrele se întind strivindu-le imaginea plăpândă.
În diamante carbonizate degete fine încearcă
iar și iar să spargă pereții ce nici nu vor a se clinti
până când stigmatizate se opresc să guste durerea,
dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii
carcasa își cere dreptul la viață, înfometată și însetată
incapabilă să se adapteze, inexistența să o savureze
scurgându-i-se prin vene ca un elixir iar fibrele să-i fie hrănite,
sleită însă de ultimele puteri se prăbușește inertă
când nectarul izbăvitor curge prin ea însăși.
Ce înseamnă o mână fără de întreg
sacrificiul unei părți pentru ca existența să continue
[...] Citește tot
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Valentin Cojocaru, adresa este: