Lista completă, pagina 2
Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune sperietoarea de ciori
Întunecate,-n zbor de zdrențe, aripile spiritelor nopții
Provoacă teamă, dar mie-o generoasă favoare-mi fac.
Ele se strecoară printre gardurile grădinii unde eu
Stau de pază zi după zi, veac după veac.
Îmi flutur brațele peste cărare. Trupele mi-ascultă
Comanda-ngenunchiate-n reverență, ca un balerin,
Și-mi dăruiesc, mătăsoase, robe de umbră străvezie
Și cupe de ciuboțica cucului pline ochi cu vin.
Apoi, dezvelesc o comoară numită lună,
Lucru scump mie în nopți cu marame-albastre,
Și-o țin sus în aer, luminoasă, doar pentru mine,
Pentru că eu sunt Regina acestui cer de astre.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vachel Lindsay, 1879 -1931, adresa este: