Lista completă, pagina 36
Chiar dacă orice încercare de a muri în picioare
se pedepsește cu cel puțin încă o moarte
mă văd călare pe visul meu într-o groapă cilindrică
săpată invers de la 0 spre minus infinit
perpendiculară totuși pe planul acesta ciudat numit realitate
deși recunosc că mi-ar fi mai aproape focul
decât lichidul acesta amniotic care face albastru cerul
iar dacă din poziția de fetus mă biciuește lumina
la întoarcerea în matricea sufletului va fi totuși singura mângâiere
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii nu mă judecă pentru vise
mă trezesc îndrăgostit
de soare
de ciripit
de sentimentul aiurea
că nu-mi permit
să trec prin viață
ca și când aș fi îndeplit
o corvoadă
de aceea trăiesc
cu iluzia că pot cuprinde
înțelesul
până la nefericirea care mă cuprinde
la aflarea unicului răspuns
apoi fluier a pustiu într-o mănăstire de lut
unde tot așez
o cărămidă de apă
peste o alta
doar așa zidesc pereții
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca într-un etern joc de-a prinselea
uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremenește aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veșnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mișcă secundele la un viitor absolut
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răstignit pe un câmp cu margarete
trec dintr-un cer în altul adâncindu-mă
e infinit mai ușor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrățișez nemărginirea
și-mi cântă greierii dintr-un vârf de mușuroi
precum cheamă patriarhii lumina
și
încetul cu încetul
ca și cum mi s-au reașezat atomii
mi-am reamintit că nu știu nimic
și sunt așa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși inimile ne cântă la fel
pașii ni se împleticesc a depărtare
nu ne mai prind nici îmbrățișările
atârnăm parcă de-o parte și de alta a lumii
ca doi vestitori de primăvară abia spălați de iarnă
fiecare în emisfera sa
fiecare cu steaua lui polară
altfel zis fiecare în parte cu cerul său
parcă am fi unul luna și celălalt soarele
poate de aceea ne sărută așa frumos la răsărit
și atât de duios la apus
ca și cum s-ar frânge de fiecare dată lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub albastrul acesta parcă din ce în ce mai adânc
o pasăre de foc descântă de nemărginire lanului de grâu
doar cine nu a ascultat niciodată simfonia macilor
nu cunoaște rădăcina curcubeului
iar tu mă porți dintr-o lume-ntr-alta firesc
ca și când ochii tăi știu misterul misterelor
ating minunea lor cu patima buzelor
pătrund genunea gândului prăbușindu-mă în tine
precum un arlechin sufocat de viață
fără nicio măsură de siguranță
singurul mod prin care regăsesc plutirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între atâtea variante de neant
și o cale subțire spre lumină
cât să mai și mor pentru a înțelege viața
ca pe o rană cerșind vindecarea
mă întreb și râd
ca atunci când alergam să prind luna
ca pe un licurici
apoi mă las păgubaș
precum cei care au fost nevoiți
să oprească piramidele
mult prea departe
de visul lor
să nu vă lăsați lacrimile libere niciodată
altfel cine știe câte alte nesfârșiri
ar mai învăța vârful
ca pe o condamnare
la doar atât
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericita adiere mortală
ca o iertătoare lamă de ghilotină
îmi desparte gândul de inimă și teama de teamă
ca într-un ciudat star wars rulat pe un ecran plat
multiplicat la infinit într-un tunel fără cap
precum într-un aparat cu rezonanță magnetică
iar dintr-un scaun kaki prăfos de regizor
un pic cam rupt de atâtea foieli
se aude un sec "tăiați"
mă uit cu gura căscată cum alunec în neant
cum o umbră în propria-i umbră
trei doi unu
start
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă mă întrebi cum răsare soarele
am să-ți povestesc cel puțin o viață
și tot nu o să ajung la apus
o să te saturi să mă asculți
ai să îmbătrânești
o să te transformi în umbră
vei privi în sfârșit calmă
cum continui să debitez teorii peste teorii
ca și când ziua ar fi nesfârșită
te miri cum pot să fiu așa de tânăr
parcă din ce în ce mai tânăr
aproape copil
ce să mai spun
ar fi bine să nu mă întrebi niciodată
cum e cu iubirea
ci doar să te lași iubită
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tudor Gheorghe Calotescu, adresa este:
