Lista completă
Ninge zgârcit...
Ninge zgârcit pe străzi,
Privesc prin geam ca prin zăbrele,
Am atâta nevoie de alb,
Ca sufletul meu să se spele...
Slobozește, Doamne, fulgii de nea,
Să nu mai pice așa zgârcit,
Am atâta nevoie de alb,
Pentru sufletul meu rătăcit...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ninge pentru prima oară...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Stele albe cad peste copii
Ce zburdă cu ochii la cer
Și fulgii vin, și fulgii pier...
Ninge pentru prima oară-n iarna aceasta
Și ne cuprinde un dor de alb
Zăpada răscolește amintirile din noi
Și nu vrem să mai știm c-au fost vreodată ploi.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat în lume...
Miroase a fum și lămpile s aprinse,
Fumul se indoie, pe coșuri, în afara,
Copacii par in floare cu crengile lor ninse
Și mă cuprinde iar un dor de primăvară.
Mă cuprinde un dor de satul de departe
Gândurile, stol, aleargă spre cei dragi
Ca am plecat în lume, ca să învăț carte,
Lăsând copilăria lângă păduri de fagi...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar...
Stau la geam cu capu-n mână
iar pisoiul toarce timpul
ca pe un fuior de lână.
Iar se schimbă anotimpul!
Plouă-ncet cu picuri mici
peste câmpuri, peste floare,
vântul taie ca un brici.
Toamna aceasta iar mă doare.
Amintiri mă-ncearcă iar
peste tot sunt frunze ude
totu-mi pare în zadar.
Aș pleca, dar nu știu unde...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua mamei
Dacă florile din lume,
Pentru mame ar înflori,
Ar fi asta prea puțin,
Sa le poată răsplăti...
Dacă stelele pe cer
Și ar aprinde Luminița,
Numai pentru ele anume,
Asta ar fi prea puțin,
S -arătăm recunoștința...
Daca razele de soare,
As putea sa le răpesc
Și să vin cu brațul plin,
Mamei, să le dăruiesc,
Și -atunci ar fi prea puțin...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna
A venit toamna încă o dată
am mai îmbătrânit puțin
sunt un șurub ce-a ruginit în poartă
și scârțâie-n prelung suspin.
Aleargă frunze pe asfalt
și se lipesc de el, prea ude,
când curge ploaia din înalt
fiorul toamnei mă pătrunde.
De mă cuprind melancolii
nădejdea mi-e, Doamne, la Tine
Ești rațiunea mea de-a fi
că-n rest toate-s deșărtăciune.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua morților
Am fost, măicuță, la mormânt,
ți-am povestit de-adâncul dor al meu,
tu nu-mi răspunzi și taci mereu,
iar vorbele-mi se-mprăștie în vânt.
Ai fost o tânără voioasă,
și-atât de bună pentru noi,
acum stai singură sub ploi,
și nu poți să mai vi acasă.
Și noi, încet, îmbătrânim,
curând o să venim la tine,
și-o să ne fie tare bine,
că n-o să ne mai despărțim.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbăvire
Am legat deznădejdea de nădejde,
Și -am devenit optimistă,
Așa am învins răutățile lumii
Și nu mai sunt tristă...
Am privit frunza copacilor toamna,
Ea cade, dansând, la pământ,
Nu-i pasă că după aceea,
Alearga-n, derivă, prin vânt...
Am lăsat viața să curgă firesc,
M-am rugat la Domnul și m -a auzit,
Nădejdea mi- a intrat în suflet
Și de necazuri m -a izbăvit...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campionatul
Peste câmpul înverzit,
o nepoată și o bunică,
zburdă-n flori de levănțică,
cum nu s-a mai pomenit...
73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...
Pe iarba verde și moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
și au ieșit ca loc... egale...
ȘI fetița-i mândră tare,
că la 6 anișori,
are maci în obrăjori
și se joacă cu-n om... mare...
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu fiecare zi murim câte puțin...
Cu fiecare zi murim câte puțin
dar noi de asta nu avem habar
ne străduim din ce în ce mai mult
să strângem de-ale gurii în hambar.
Nu mai privim un răsărit de soare
și nici o frunză legănată-n vânt
uitând că viața aceasta-i trecătoare
și suntem doar o umbră pe pământ.
Si trece timpul, așa, pe nesimțite
cum trece ploaia-n zilele de vară
și ne trezim, deodată, Doamne,
că-n viața noastră ni se face seară.
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Titina Nică Țene, adresa este:
