Tania Ramon

Frunzei, fara anotimp

***

Precum e cana-n care curcubeul
Musteşte ca o toamnă prinsă în teasc
Şi rupe rochia dezvelind de ce-ul
Aş vrea să fiu. De-o fi ca să renasc

Doar anotimpuri ce adună timpul
Într-o balanţă fără echilibru
M-aş blestema în frunză, iară nimbul
Ce-o-nvăluie, să aibă chipul hâtru

Al ploii. Şi-apoi nervurile-i bătrâne
Să le iubească cu îngheţ zăpada
Din inima ce-n cuburi va rămâne
Visând la curcubeu când trece strada.

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntirea

Cu-nlăcrimarea chiciurei, pe-o coapsă
Si apoi pe alta strâns, saríu-şi poartă
Unduind precum o ceaţă când să
Picure argintare. Tobele încep cu artă

Treziri de ritmuri şi abia mă-ncumet
Să cred că vântul îmbracat în socru
Ghirlandele le-aşează-n umblet.
Privindu-şi fiica migdalată-n ocru

Sub voalul mărgelat cu brumă
Îi tremură privirea-n lăcrimare
Când dansurile braţelor de mumă
Leagă încheietura cu brăţare.

Ş–ncercuind cu degetul pe frunte
O lacrimă divină, părinteşte
Începe nunta toamnei dinspre munte
Fără de june şi fără poveste.

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul luminii migdalate

* * *

Aşa precum e toamna, ce sadic s-a impus
Prin siluirea verii cu glasu-i de tutore
Făcându-şi umbra-n ceară cu firavul păiuş,
Vor fi cele mai grele acele prime ore

Când se răceşte ceaiul şi-n ochii ţi se încurcă
Modelul de pe masă cu-n colţ de rai promis.
Soldaţi stau să perinde spre tâmpla care încă
Mai macină la digul ce uşa l-a prezis.

La fel vor fi şi primii ani. Vor trece apoi
Când vor toci şi masa ce coatele ne-a strâns
La ceai, ca să-l sorbim? Uita-voi de convoi
Şi de strâmtoarea zilei, de orbul care a plâns?

Cristaluri verzi scăpate-n teluricul imens
Pe orbitele olive vor epata oglinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!