T. Constantin Georgescu

Doar azi

Doar azi îi mai îngădui secetei
să se joace prin ierburi.
Ce s-a împlinit
nu-mi mai aduce veşti
şi eu caut cuvintele
care mă vor ţine minte.
Orice lucru a fost o întrebare,
care m-a învăţat să răspund.
Ce a fost imposibil
îmi ocupă pereţii, înrămându-se
cu privirile mele.
Aş putea descuraja viitorul,
oprindu-mă aici.
Doar azi mai ascult pădurea
cum se jeluieşte
vântului vesel.

poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În întuneric

A fost o izbitură
sau cuiul grenadei i-a trebuit
cuiva şi noi am fost loviţi
cu cotul, cu ornitorincul,
cu prova Titanicului.
Ridică-te,
mă roagă camaradul meu ucis,
şi priveşte, pentru mine,
sinceritatea înconjurătoare
şi spune-mi dacă este pace.
Dar eu îi recit o poezie,
să nu ne fie frică,
pentru că, în întuneric, orice promisiune
are lumina ei.
Pentru că apele curg
în cascadă,
peste urletul pietrei.

poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecinatatea destăinuirilor

Ceaţa s-a ridicat,
de pe eventualitate,
şi vârfurile strigă
bucuriile simple.
Oraşul este o oglindă
atentă, pentru că vrea să ştie tot.
Ideile au ferestrele deschise
şi cuvintele stau cu coatele pe pervazuri.
Parcă aş trăi într-o grenadă,
căreia i s-a scos cuiul de siguranţă,
în vecinătatea destăinuirilor.
Trecerea prin denumiri
este o întârziere, o siluire.
Privirea pipăie înţelesul
şi răbdarea trimite înainte o furtună
de încercare.
Aşa poţi cunoaşte o zi,
care ţi se cuvine, ajunsă
în altă parte.
Renunţarea este sinonimă cu orice,

[...] Citeşte tot

poezie de T. Constantin Georgescu
Adăugat de T. Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!