Lista completă
Pregătirea cafelei de dimineață nu putea fi lăsată pe mâna bucătăresei - o moldoveancă plinuță, trecută de vârsta a doua, care râdea cu poftă din orice, sprijinindu-și linguroaiele mari din lemn de burta care se cutremura toată în asemenea momente. Cafeaua ar fi împrumutat din aroma de pământ a bucătăresei, aromă sănătoasă de altfel, dar nepotrivită cu cea a licorii celei simandicoase.
începutul de la Fotograful Curții Regale de Simona Antonescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Hanul lui Manuc" de Simona Antonescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Încă neînvățate cu adevărat la licoarea Orientului, sau poate doar nepotrivindu-se cu gustul doamnei care pregătea o cafea pentru cunoscători, amăruie și cremoasă bucătăreasa de la Moldova și fata din Ardeal sorbeau în fiecare dimineață cafeaua ca pe un medicament scump. Se apropiau amândouă ușor intimidate, umăr lângă umăr, ștergându-și mâinile de poale, cu gesturi inconștiente, ca și cum ar fi vrut să se asigure că sunt suficient de curate ca să se facă demne de așa o onoare.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurii copii pe care îi avusese vreodată Franz erau aceștia - nemuritori și tăcuți - din spatele geamului ce dădea în strada veche cu nume nou.
finalul de la Fotograful Curții Regale de Simona Antonescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta vreme cât reușea să împrăștie în casă, dimineață de dimineață, aroma caldă a cafelei cremoase ieșite din mâinile ei, Anna se simțea aparținătoare a unui grup special, puternic și biruitor peste toate ale vieții: grupul soțiilor de nobili mai mari sau mai mici de pe Valea Rinului.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ca și cum toată strada, împreună cu mahalalele din jur, veneau din când în când să lase câte o amintire pe fetrul așezat în vitrină. Treceau, iscăleau, apoi își vedeau de drumurile lor mai mult sau mai puțin șerpuite. Se mai întorceau sau nu. Își păstrau fotografiile sau nu. Și Franz înțelese că trebuie să clădească această vitrină cu responsabilitate, de vreme ce, în jurul său, oamenii aflau uneori prea târziu importanța unei clipe pe care aparatul său o făcuse nemuritoare.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe măsură ce anii se scurgeau și copiii nu se iveau în casa lor, Franz întârzia tot mai mult cu privirea asupra acelora sosiți în atelier. Îi studia cu răbdare și mintea lui crea unul al lor, perfect: ar fi vrut surâsul celui mic al doamnei Ghenadie, privirea șăgalnică, pusă parcă pe șotii, a fetei mijlocii a domnului general Filipescu, ochii albaștri, senini, ai Despinei la vremea când avea numai trei ani și își sprijinise mânuța mică pe sabia tatălui său, într-o fotografie.
Simona Antonescu în Fotograful Curții Regale (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria este ca o piatră aruncată pe luciul unei ape. Sare din loc în loc, alegând la întâmplare clipele pe care le păstrează.
Simona Antonescu în Chiajna din Casa Mușatinilor (27 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viețile uneori pot fi și conduse, nu numai trăite.
Simona Antonescu în Chiajna din Casa Mușatinilor (16 iunie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Simona Antonescu, adresa este:
