Silvia Velea

Plânsul de apoi

Mă zguduie un plâns din temelii,
un plâns de măruntaie nepostite,
masa-i bogată, viţelul pe poftite,
cu capu-n piept şi mâinile pitite,
mă zguduie un plâns prin bucurii.

Mesenii cântă, e veselia-n toi,
cui ce-i mai pasă de ce-a fost vreodată?
râd sfinţii cu pungaşii laolaltă,
doar locul meu din cer ar sta să cadă
sub zguduirea plânsului de-apoi...

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de toamnă

albastrul se scorojeşte
de pe bolta cerului

plouă
cu rămăşiţele pământeşti
ale îngerilor

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te opri la fereastra aceasta

în cearceafuri albe
fetiţa de doisprezece ani
doarme
toropită de farmecul
dintr-o dată pierdutei
pofte de joacă

în chiseaua de sticlă
boabe de grâu încolţesc
pe culcuşul de vată

trupul înfiorat
ca de răcoare
se ghemuieşte mai tare
în jurul căldurii
ce-i curge pe coapse

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

dimineaţa
are alt gust

merg prin lumină
fără s-o ating

toamna mă-nvăluie
într-o pânză subţire
de frunze şi frig

dincolo
o femeie scutură aşternutul
şi gestul ei simplu
pune ordine în univers

iau această amintire
lăsând după mine
o urmă de melc

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i om să poată-n râsul tău
şi plânsul să-l distingă
atâta timp cât chipul său
şi-l vede în oglindă.

catren de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopul

Plopul, ca şi greierele,
toată vara se încrede
în podoaba lui cea verde.
Însă toamna,
când ploaia alungă suflarea în case,
plopul, acum numai piele şi oase,
se strânge în braţe, făcut covrig,
tremurând pe marginea şoselei de frig,
şi visează la focul din sobe
trosnind a cobe
şi descântând pe limbile lui
cetina bradului – prinţul vestit
ce-aşteaptă Crăciunul să fie gătit.

Ce n-ar da bătrânul plop
să aibă şi el un glob,
unul singur – felinar,
sau steluţă de beteală,
să şi-o tragă pe ureche,
un fular de poleială,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul meu citeşte în mine ca într-o carte. Probabil de asta întoarce foaia aşa de des.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugur de aripă

strângând la piept genunchiul său julit,
copilul meu şedea la rădăcină,
stătea aşa, în iarbă, liniştit,
fără să ştie ce-are să mai vină

m-am aşezat alături, m-am lipit
de umărul ascuns sub păr în pripă,
văzusem însă că e ascuţit
şi ţine închis un mugur de aripă

iar părul, ce frumos îi mirosea!
mătase de porumb de soare-ncinsă,
în care umbra frunzei se-mpletea
într-o cunună de lumină stinsă...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare

îmi scapă însingurarea ta
cum marea-şi scapă sieşi
în adâncuri,

dar mie mi te dai cu tot întinsul
şi cu nevoia frângerii
la mal.

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc un boboc de trandafir alb. Şi nu trebuie să-l accept eu în viaţa mea sau să primesc să fac parte din viaţa lui, nu trebuie decât să realizez vecinătatea fiinţelor noastre.

aforism de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!