Lista completă, pagina 2
Rugă
Tânără dimineață, auroră boreală,
vino cu plasa-ți de lumină
peste negura nopții, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeții,
primenește-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeții.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile nopții
E tare rece-n noaptea asta,
în ceață a pălit cadaveric lumina,
colind străzi goale într-o haină prea largă,
eșarfa mă-ncălzește în plasă de zgârieturi.
"Te-aștept, iubito!" aud o chemare,
un abur suflat pe gură în ger.
Făgăduința mi-atinge frigul din cer,
gheara rece în clește m-a prins,
șoapta vântului îmi strecoară dorinți,
imagini cu tine, de mă scoate din minți.
Pe un geam aburit de fereastră
plâng cuvinte nescrise,
amprenta unui sărut,
o inimă desenată în fugă,...
Ce crezi tu, noapte, de toate astea?
Spune, de unde vine-acum așa lumină
când multe stele sunt acoperite
și-un nor s-a țesut rochie Lunii?
Încep lumini să licărească
a mână ce mă saltă din ruine,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
O parte din mine ești tu, iubitul meu, și-ți sunt spic!
Când trag îndârjită în ham, nu spun, docilă, nimic,
Când, pașnic, pe toate le iau așa precum au venit,
Când mă închid în mine, rănită de ce-am omenit,
Când ochii mi se umezesc și inima-i bulboane
De văd că omul este om, cum îți plăcea, Ioane,
Când mă aprind precum scânteia și tot ca ea mă sting,
Când în smerenie mă plec, Mâna Sfântă tind s-ating,
Atunci sunt poleită-n tu, marele suflet de Iov
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În inimă
Ne scoatem veșminte sfâșiate de orgolii,
fără măști- găteala minciunii-
scrâșnindu-și dinții în surâsuri inerte,
cu armele-n rastelul hidoasei trădări,
spargem oglinzi despletite-n reflexie falsă
și pătrundem unul în inima celuilalt.
Aici, dăm tristețile jos- eu te dezgolesc de a ta,
tu mă dezbraci de a mea,
doi captivi în tărâm de iubire eternă.
Aici, nu-i urmă de umbră, lumină nu-i,
scăpare nu-i de priviri întrebătoare:
Cum suntem de fapt, cu adevărat?
Lasă-mă să te ating cu-n tremur de pleoapă,
să te prind în miresmele-ntâiului păcat!
Răsfață-te în ele, șoptesc ispititor!
Aici, putem fi orice-n fulgerări de amor,
în arderi împăcate-n dorinți,
dansăm, strigăm, plângem fior de nemurire,
râdem din lăuntrice străluciri
mai mult decât ieri,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă, suflet de Filofteie
De șase ani
plânge-nserarea la căpătâiul lui august,
din lacrimi face ruguri aprinse,
să ardă dorul de tine, mamă,
sufletul nostru de Filofteie!
Vântul trist răscolește,
prin frunze istovite de verde,
sfârșitul verii răpuse-n ruginiu.
Se frânge gândul a dor, a neuitare,
poartă pe buze zâmbet de inimi zdrobite.
Distanțele se topesc, mereu înnoite,
din curcubeu de dragoste născute.
Renaștem în amintirea șoaptei dintâi
auzită-n pântecul ce ne-a rodit,
muguri abia deschiși în primăvara vieții.
Ne este dragostea ta globulă în sânge,
plină de tot ce-a fost în sângele tău.
Inima ne înflorește când în vis ne atingi,
stingi tunet de dor când ne ții mâna
în toate sclipirile de gând,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș putea eu uita?!
Aici,
păsări de pradă, sălbatic, îmi străpung văzduhul
cu țipete scurte, ascuțite de durerea mea.
Rânjet de monstru la nădejdile mele,
toate îndreptate spre tine.
Le vor izgonite în agonia uitării.
Aș putea eu uita cuibul tău de vrăbii
ce-nflorea, cu ciripiri, magia tufei de liliac,
ca să-și răsfețe puritatea albului
în raze piezișe din soarele tău?!
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Silvia Cuzum, adresa este:
