Silvia Cuzum

Amăgire

Amăgire,
ameţitoare cu aur de frunze rococo!
Împrospătezi arome de suflet chinuit,
cu utopice visuri,
în tentă galben Schonbrunn
criptate-n runice inscripţii.
Firave pâlpâiri, în umbre-ntunecate!

Amăgire,
din gâtul de vioară cioplit în palisandru,
trimiţi seducător cânt de sirenă,
efectul afrodisiac din lemnul tău,
şi nu miresme impregnate-n echilibru!

Amăgire,
ademenire străvezie
cu nesănătoase subţirimi de porţelan!
Înşeli cu false străluciri spre bucurie
inconştiente chipuri cenuşii,
de sevă, sens şi ţel secătuite.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciade

Plecate-s cruciadele mele-n pelerinaj
unde tronează veşnic a lumii frumuseţe,
din blândă lumină să se-mpărtăşească
şi-au împietrit pe veşnicie-n contemplare.

Cruciada în care-am învins,
victoria-mi scrie în Cartea mare a vieţii
cu tocul înmuiat în al meu sânge fierbinte.
M-aş dispensa de ea
în abandon străin de orice silogism,
dar nu am de ales,
căci nu mi-s boii acasă
şi sfetnicii plecat-au şi ei.

În cruciada de fiecare zi
bestii prădătoare mă hăituiesc
prin păduri de netrecut,
Krakeni mă târăsc în bârlog întunecat de adâncuri,
doar o dâră de lumină sfântă,
în dangăt de clopot coclit,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jeleşte ascuns,
sfâşietor,
într-un golf neştiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineaţă de dragoste,
ţine ostatică cenuşa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrăţişează în alint,
mătasea-i îţi alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am tăiat părul, mi-am şters zâmbetul, mi-am ferecat gura. Tot n-a fost deajuns. Oamenii te răstignesc în fiecare zi.

aforism de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puieţi de prun sunt acum desprinşi de rădăcina pomului-mamă, purtând pe crengi fragile curcubeie sfărâmate în vagi contururi de amintiri cu chipuri dragi.

Silvia Cuzum în Adieri de toamnă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri despre seminţele ce-au trebuit să moară ca să nască taina viitorului rod. Precum vara- ghindă răscoaptă, se stinge împăcată în braţele ruginii ale toamnei surori.

Silvia Cuzum în Adieri de toamnă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire duioasă, agăţată de aripile cafenii ale toamnei, o amintire cu arome de magiun de prune ce-a poposit o clipă la mine ca să-şi tragă sufletul în zboru-i spre sărutul blând, îndepărtat al soarelui tomnatic. Şi-al lunii cu plete bălaie risipite pe-a cerului pernă.

Silvia Cuzum în Adieri de toamnă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

azi îngeri aripi îşi deschid în chip de cruce
copacii ursuzi îşi leapădă frunza-n covor
cuiburi goale-ncâlcite în ramuri năuce
noi orfani suntem păsări rătăcite în zbor

e toamnă tată şi-asfinţitul tău nu-i răcit
dorul ne doare-n frigul dimineţii treze
azi boabe de rouă sub pleoap-au îmbobocit
se îmbulzesc în zori chipul să-ţi contureze

la noapte-o să-ţi miroase-a must de tămâioasă
sita zorilor cerne întrebări fără rost
fluturi cu aripi arse şi ziua-i pioasă
e septembrie tată ziua ta ar fi fost

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din altă lume

Apariţie bălaie, conturată angelic

în toamna ce-o aştepta

aur din plete să-i soarbă,

pentru galben de frunză.

Din ochii podoabe regale,

alexandrite,

ziua smaralde, noaptea rubine,

s-amestece tonuri

pentru foamea de ruginiu a pădurii.

Cu boabele-i din dorul

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glezna rănită

În umblet pe ţărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură şi-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup şi ce viaţă se târăşte la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
să vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit să te frângi de trădări,
nici nu vrei să priveşti,
prea mult ai fost înşelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjeşte după ce n-a fost să fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubeşti, lasă-l să lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!