Sava Ionescu

Este acea lume ce mi-a fost dragă, acea lume pe care o regret şi pe care mă aflu în situaţia s-o compar cu cea care mă înconjoară, cu cea care mă invidiază, mă bârfeşte, mă urăşte, mă fură, să fiu nevoit să concluzionez ca Mărin Cămiloiu că lumea se degradează, se prosteşte cu fiecare an ce trecce peste ea. La asta a contribuit şi imaginea falsă a comunismului, acea "Fata Morgana" propagată de demagogi şi politicieni, imagine creată de ura foamei, sărăciei, dar şi a trândăviei.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomenul general se poate înscrie ca o judecată pripită, ordinea a fost stabilită, inculpatul condamnat şi obligat la daune faţă de familia victimei. Dincolo de lege, deasupra ei, a rămas sufletul făptuitorului neîmpăcat, nedreptăţit – ce drum va lua acesta? Aşa, bolnav cum era?...

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul s-a creat şi dezvoltat în timp. Este rezultatul unui proces îndelungat, care a început în perioada colectivizării – acea "muncă în colectiv", care a dus la uniformizarea caracteristicilor rele: hoţia, beţia, bârfa, curvărăsia, şi care s-au dezvoltat în timp, cuprinzând mase tot mai mari, devenind "un fenomen" favorizat de sărăcie, incultură, lipsa sau pierderea credinţei. Biserica nu are decât opt-zece credincioşi adevăraţi, nimeni nu mai citeşte la bibliotecă.

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Are discernământ"? Da, are! Dar alterat! Modificat de elemente faptice, unde criminalistul n-avea voie să sară şanţul. L-a sărit şi a intrat în baltă.

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngustimea drumului parcurs de mintea criminalistului a înclinat balanţa adevărului, iar inculpatul n-a avut nici forţa, nici norocul, nici sprijinul să poată aduce la lumină elementele ce i-ar fi adus o rază de circumstanţiere a faptei. Privirea de cal a criminalistului l-a lipsit şi de acest praf de zahăr.

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era normal să nu laşi societatea să se dezvolte haotic, iar pentru asta era nevoie să studiezi materialist toate fenomenele sociale, iar unul deosebit de important îl constituia elementul cauză, pentru că elementul efect îl trăiam, iar pentru a-l înlătura, era necesar să parcurgem drumul înapoi, să cercetăm cauza, pe care să încercăm s-o înlăturăm.

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În regimul celular, volens-nolens, deţinutul a acceptat să-i pătrundă în suflet acel fluid binefăcător ce se numeşte armonie. Armonie cu tine însuţi şi cu Dumnezeu. Nu cumva această stare reprezintă doar o amorţire vremelnică, doar un drog în care iluzia să pună stăpânire pe mintea unui om care are nevoie de ea, de iluzie, de o fata morgana? O ţigară de opium?

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea a fost străbătută însă de chemarea de dragoste a unui guguştiuc întârziat, ca mine, care cânta insistent, dincolo de fereastră. Nu ştiu dacă izvorul cântecului său este din singurătate, din dragoste sau din jale... sau poate îmi cântă singurătatea, tristeţea şi jalea mea. Cum aş putea să-i spun că doar pe el îl mai am?

Sava Ionescu în Zilele şi nopţile unui singuratic (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergând înainte cu ideea preconcepută a vinovăţiei, a premeditării faptei, era normal ca mintea anchetatorului să refuze să accepte orice element de apărare, sau măcar de "scuza provocării".

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea prietenului meu era minunată. Retrăirile sale îi creau o bucurie dusă până la extaz. Am încercat chiar senzaţia că făcea o punte peste timp, astfel încât senzaţiile sale căpătau forma, intensitatea şi lumina de atunci, din anii adolescenţei, de aceea i-am lăsat libere gândurile şi manifestările, fără să intuiesc spre ce deznodământ se îndreaptă.

Sava Ionescu în Visuri spulberate (1998)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!