Ruben Bucoiu

comparaţie

Un pui în coajă – au spus unii -
Iată ce-i viaţa ce trece
În lumea strâmtă şi îngustă
Viaţa nu-i decât o muscă.
La spital – rază de soare – doctorul zâmbeşte trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agaţă-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muştele îngheaţă!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Uşa se închinde-n urmă, paşi se-aud pe holul sec
Asta-i viaţa din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viaţa ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Şi la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot aşa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Şi prin uşa ce-o deschide...
Cine ştie ce urmează,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâtlejul

Nu nu
Nu-i şi nu-i şi nu-i
de jur împrejur
noaptea-i ochi deschişi
ochi mulţi
nu tu gene, sau streaşini ori pleoape
doar ochi
ce sorb culorile
şi le păstrează-n ei
nedând nimic'napoi
doar un gâtlej
ce tot
înghite tot
jur împrejur.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

.......

Copil fiind, ţin minte mă jucam
Printre ruine lăsate de război
Descopeream’n-a mea naivitate
Ce simplu este a te bucura.
Cu praful prins de coate şi genunchi
Cu zâmbet cald şi candid, timpuriu
Uitând de foame, grijuri, de părinţi
Descopeream ce-nseamnă să fi viu.
Azi nu mai am nici praf, nici coate, nici genunchi
m-am scuturat cu silă ca de ceva ostil
Şi din târâşul vremilor de-atunci
Acuma lungi tranşee, sub unghii semne lungi
Tânjesc cu patos să fiu iar copil.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răceala

Streaşinile nărilor cu zgomot
Curg precum al ochilor şuvoi
Se înfundă
Se desfundă
Sângele îmi bate-n tâmplă
Capul tot mi-l simt butoi.
Ca burduful plin cu zeamă
Tot sistemul se destramă
Vlaga cură…
Pe podele paşii lasă urme grele
De noroi.
Tâmpla simte că-i atinsă
Ea rotunda
Din afară
Dinăuntru
Ochiul stâng curge pe stradă
Şanţ cu pradă pentru voi.

Prin grătare de canale
Soarele cu raze rupte

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Allsop Arms - Londra

Atârnă cercei la urechi, degeaba
Se împrăştie un zâmbet pe buze
Privirea izvorăşte plăcută din ochi
Iar şuviţele atârnă obtuze.
Împrejurul urechii un mic rotocol
Sub carpetă nevăzuţi se-aud paşii
s-a uscat noroiul...
ploii îi vine să se-agaţe din nou
Să se-aştearnă pe umeri si buze.

Ţi se vede doar ceafa şi umărul drept
Cum te-apleci să îneci în pahare
Clăbucii de spumă şi dorul din piept
Care cum te apleci, cum tresare.
Întoarsă cu spatele în negru închis
Laşi timpul să curgă-n neştire
Nu mi-ai spus nici o vorbă,
Nici o vorbă n-am zis
Am vorbit doar c’o simplă privire.

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

nimicule ce eşti!?

Multe nimicuri – mari rotunde
mă uit la voi privind în gol
aş ciopli o piatră monument să’nalţ
vouă nimicurilor ce mereu
mereu
îmi umpleţi tot ce am
şi suflete şi foi
şi cum voi teamă nu aveţi de nesfârşit
oricâte iau, mereu la loc
mai multe vă găsesc
un muşuroi – da, asta sunteţi
un muşuroi
a crescut iarba drept
şi a străpuns în coaste stele
fire în fire omoară
nimicul ce le leagă între ele
de sus din vÂrful lor
de jos din rădăcini
crescute până în nimicul de sub glob
mereu nu eşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dupamiezi liceene

Nu se topea asfaltul, doar balţile vibrau
Aveam în spate şcoala şi geanta cu caiete
În dupamiezi de toamnă în suflet leneveam
Sub mângâieri de raze pe băncile cochete.

Lăsam atunci ca norii să treacă peste mine
Ca nişte oglindiri a sufletului meu
Bucăţile de ceasuri goneau un tren pe şine
Ce mă purta spre casă în anii de liceu.

Gara’nsemna o poartă iar parcul o alee
Ce şerpuia întinsă prin flori de giuvaier
Sclipirea de ochi negrii trecând pe lângă mine
Se revărsa prin picuri precum un curcubeu.

Pe trunchiul tăiat proaspăt
Cu sevă încă-n vine
Se învârteau în cercuri
Şapteşpe coli atunci
Puneam cartea sub ceafă

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme de flori

Ciudat de vechi
Cu tinerele mele mâini
Adun
Adun cuvinte
Şi le aşez
Ciudat de vechi.
Cândva vechimea lor
Va înflori
în sufletul în care fi-va
Vreme de flori.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trudă târzie

Mi s-a rupt coada la lopată
Când s-a întunecat am deschis geamurile
Şi văd că indiferent de mănuşi
Firele noptii mi-au intrat în palme
n-am reuşit să-l dau afară.
Atunci i-am dat foc…
La un fitil de lumânare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâme

Am scotocit în suflet şi iată că zăceau fărâme de tristeţe
Putrezind ca merele prea coapte, alungând fărâma de fineţe.
S-au născut fără zgomot, pe nesimţite...
le simt cum mă-nţeapă sub forme diforme, stridente ascuţite.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!