Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Ruben Bucoiu

Lista completă, pagina 2

întretimp

Folosesc chibrite
ca să mă agăț de speranțe abrupte
s-aprind flăcări negre
mari macină-n ele morile
scântei negre
pe bețele de chibrit
curg
pe stânca de sus și în far
ce luminează negru noaptea.
Din când în când
Toată arde, toată...
Oportuniștii zori
răsar

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r bSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

zbang

zbang, zbang
dă în capăt de ușă
sub platoul gol se ascund intenții
în mâneca chelnăriței
ce joacă
fiecare carte a bibliotecii
ascunde mâneci
și jocuri și blide și ...
zbang
bat cuie-n ciocane
buzduganele zmeilor
crăpate, ies dintre file
tiptil pe praf rămân urme
pe coaste de mare
se termnă brusc
și începe
marea să cadă
în urmă rămâne finul
nisip
al prafului de bibliotecar

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împletește’ntruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

țăndările

Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că mă sufoc…
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și te’ai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar…
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sângele lumii...

Un izvor de patimi
Peste lume plânge
Cântă și suspină dorurile-n el
Viața se răsfrânge
Pulsând cu putere
În a lumii vene
Dragostea e sânge.
Cercurile-nchise se desfată-n lacuri
Schimburi contra schimburi
Între membrii lor
Erosuri tocite
De prea multe veacuri
Rău pe rău iubește
Ca pe-un bun al său.
Ce tristă impresie...
Așteptări deșarte...
I-am răspuns la zâmbet
zâmbind către el
Nici o diferență nu e între cercuri
Bun pe bun iubește

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duelul

Îmi tremură lăuntrul ca frunzele în toamnă
Privirea-mi și cu pașii colindă pe alei
Pe ziduri bate vântul dar nu flutură steagul
Străjerii dorm în posturi, și eu în rând cu ei.
Și știu că dorm,
Aevea ființa-mi se desprinde
Și își înalță capul spre-a se privi de sus
De parcă-n postul sumbru veghează oseminte
Iar sub a lunii pază
Sub pânza ei subțire,
Un alt eu se ridică, un eu ce nu-i de lut.

Pe undele subțiri, lăuntru’ făr’ de valuri
Se-nalță holograma unu-i război străbun
Ahile cu mândria-i și patima flămândă
Mă calcă sub călcâiul ce-l face muritor;
El scoborând pe tărmuri îmi tulbură lăuntrul
Iar unda crește valul, mânat de-acelaș dor.

Eroii toți în mine vor ca să ia cuvântul

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

introspecție

Fiule te du la muncă
de cu zori până-n apus
fiul își privește tatăl
și se-ntoarce pe călcâie
cuvântând:
-sigur tată, chiar acuma
voi porni precum ai spus-
i-a răspuns pe loc băiatul
dar apoi nu s-a mai dus.
Ce’lalt fiu aude și el
glasul tatălui chemând
nu mă duc – răspunde aspru -
ce-s eu, slugă sau stăpân?
Dar apoi căzând privirea
i-a părut rău și s-a dus
chiar dacă pe dos a spus.
Care zici, întâiul oare,
Sau cel răzvrătit la vorbă?
Care crezi c-a dat dovadă
Pân’ la urmă de-ascultare?

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Negrul seduce

Negrul se duce
Sub coji de culoare uscată
Își caută soarta.
Toamna-și omoară culorile toate
Vântul un cântec înalță,
Și-și leagănă poarta.

Scârțâind se învârte
Pământul pe axa-i bătrână
Își târâie scoarța.
Spațiu-și revarsă planetele toate
Lumina se teme, ce neagră e groapa...
Și gata e harța.

Viața aleargă
Gâfâind, cursa nebună
Trage pe dreapta.
Dușmanul pândește finalul de linie
Cronometrul așteaptă în mână
Oare-i învinsă,

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre limbi

"Dumnezeu a zis: de azi înainte să se zică
Și omul a zis de atunci"
Cândva oamenii s-au cățărat pe munte
și prin cuiburi de vulturi au născut focuri;
cu limbile focurilor lor vorbeau între ei
despre vești de război
interpreți pentru corn de berbece
sau aramă lungă
ce din nu știu ce motiv n-avea limbi.
Limbi de papuc salută pământul
Limbile ceasului toacă timpul
Îl foarfecă
cu limbi de vioară
Și lemnul și sârma vorbește
Voi oameni cu limbile voastre
Vorbe ale dumnezeului
tuturor limbilor – iată ce sunteți!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r bSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nebunilor

Nebunii au avut izbândă
Proscriși în ochi scânteietori
Din bănci de lemn și din altare
În cercul lor de cuci închiși
Și dup’a stelelor schimbare
Pe toți ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub pași
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineții văd linia de pornire
Și-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-n’tralții
Și văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minții lor
Când prima linie fi-va ca ultima

[...] Citește tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben BucoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 10 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Ruben Bucoiu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook