Rodica Nicoleta Ion

Lăsaţi-mă!

Lăsaţi-mă să plâng!
Poate mă voi transforma
În ocean...
Să îzbesc diavolul neprieteniei
Şi al tăcerii
Şi al resemnării.
Nu pot să tac, sunt mare-n furtună...
Lăsaţi-mă să plâng!
Nu sunt un zeu!
Am dreptul să cad...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnica noapte ne absoarbe ca un "black-hole", fără a ne mai oferi posibilitatea de întoarcere în aceeaşi viaţă banală, dar râvnită şi căutată. Şi împinşi către periferia gloriei, căutam veşnica odihnă, devenind prezent, viitor şi trecut totodată.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitasem geamul deschis peste noapte, iar praful străzii supraaglomerate se furişase în dosul perdelelor ce foşneau crud la cea mai mică adiere de vânt. Pe cerul pleoapelor se strânsesera nori grei, nori fără început şi fără sfârşit... De aici senzaţia de greutate şi de oboseală care mă stăpânea şi-mi încătuşa voinţa de a mă trezi.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă sau lasă-te iubit...

Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,

Arzi luceafăr viu de viaţă,
Arzi vulcan şi vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.

Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste braţele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.

Tu alungă-mi remuşcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii orfani

Mă-ntreb de ce copii ai nimănui, sub soare,
Stau şi plângând, cerşesc la colţ de stradă,
Un trecător s-arunce-un colţ de pâine.
Ori caută o mângâiere caldă...
Haina le este petecită-n coate...
Un somn cu vise dulci dac-ar avea
Poate că n-ar mai tremura stingheri în noapte,
Lumină lămpii-n suflete ar da.
Ce dulci speranţe! Strânşi ca un ciorchine,
Frate cu frate, ori părinţi cu prunci,
De sărăcie nu le e ruşine,
Îşi poartă-n suflet rănile adânci.
Din ochi ştergându-şi urma de tristeţe,
Zâmbesc cu Maica Sfântă-n somnul lor.
Poate că n-au ce încălţa şi-i iarnă
Şi n-au în lume nici un ajutor...
În suflet li-ncolţeşte primăvara,
Adorm într-un târziu, zdrobiţi de fame.
I-acoperă cu sufletul de foc, doar mama.
În somn ei nu mai cată răzbunare,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde nu-i cap...

"Unde nu-i cap, vai de picioare"
Nici profit, nici minte nu-i,
Se sprijină şi-n cot îi doare
Şi-şi pun oboseala-n cui.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duduia şi prozodia

E un teren alunecos în fond,
Şi-n decolteul ei se vede... tot.
Iar el, infatuatul, vrea să ştie
Dacă duduia-i doar... o prozodie.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih pentru Alina-Julia

A i lumina-n suflet încrustată
L acrimă a nopţii... Minunată,
I nima îţi bate pentru noi.
N opţi şi vise luminezi în cer,
A lbă stea, altar, abecedar.

J ar eşti, strălucind de ireal!
U n album de zâmbete ne eşti,
L eya... Poate cartea cu poveşti,
I ubire, taină, inimă de leu...
A lean, alini de-a pururi plânsul meu.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura amantă

Poezia - singura mea
Amantă fidelă...
Cochetăm în tăcere,
Dincolo de poemele despletite ale universului,
Pe coala apretată a gândului,
În care sculptăm
Catedrale de vise.
Râuri de cuvinte se rostogolesc
Prin mine, ca-ntr-o oglindă,
Ea să se vadă mireasă cu voal de stele,
Ea, poezia, amanta mea din tăcere.
Sunt un nimic fără ea,
Vântul mă spulberă
Ca pe o virgulă
În calea uitării...
Ea îmi deşteaptă singurătatea
Şi plimbă zorii
Pe malul cu val de argint,
Acolo unde au răsărit
Crinii recunoştiinţei

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi...

De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aş mai veni la tine.

Zadarnic jurăminte
Şi false sărutări.
În sufletu-ţi se-ascunde
Furtună şi ninsori.

Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care musteşte-n mine.

Ce aşteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!