Lista completă, pagina 27
Am rămas în mașină să-mi rumeg nesiguranța ce pusese stăpânire pe mine. Umbrele celor câțiva copaci sub coroana cărora adăpostisem mașina, formaseră o țesătură de raze jucăușe, poleite cu aur. Eram încântată de jocul acesta, în plus îmi dădea energia de care aveam cu siguranță nevoie. Naivitatea copilului din mine mă făcea să cred că timpul căutărilor mele se oprise aici... când el abia începuse.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsător...
Întunericul mă sugrumă...
Mă dor tăcerile, da!
Se prabușesc munții de sânge
Din inima mea.
Mă doare liniștea
Ascunsă-n timpane,
Mă agasează tic-tac-ul ce bate
Ritmul tăcerii
Încă un pas către moarte.
Mă dor încheieturile vântului
Ce foșnește în suflet
Teamă și urlet.
Toate mă dor! Și mă tem
Ca de cel mai aprig blestem,
Că n-am puterea să mor,
Ci voi trăi repetat
Istoria lutului ce trup s-a creat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petec de lumină
Cerul petec de lumină,
Viața petec de durere...
Val de taină, val de tihnă
Și râvnită mângâiere.
Vântul bici de necuvinte,
Șficuind eternitatea,
Transformând în daruri sfinte
Viața, nașterea și moartea.
Visul fragedă lumină
Împărțind tăceri și umbre,
O biserică divină
Baldachin de pietre scumpe.
Clopot, fulger și iubire,
Un însemn sau o poveste
Primăvară, zână bună,
Iar te revedem pe creste.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două steluțe strălucind pe mare
Un ochi privind în spațiu..., Unde oare?
În care colț al lumii, geana lui a poposit?
Pe valuri reci de mare
Sau peste umbra încă-a nimănui?
Căci poate acolo-n lumi îndepărtate
Trupuri trăiesc, dar nu spre a muri
Ci pentru-a răsări-ntr-o albă noapte,
Aceea cea de dincolo de zi.
Surâs? Deșertăciune?... Unde-s oare
Din golurile lumii, ochii tăi?
Două steluțe strălucind pe mare
Incandescente, pline de scântei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul
Un bătrân pe gânduri dus,
Stă, pe-o lacrimă să scrie,
Ca pe-o coală de hârtie
Un destin de mult apus.
Sub sprâncenele stufoase
Vede cum trecut-au anii
Și visează clipe stranii
Trec pe-ntinderile albastre.
La mustăți cu promoroacă,
Pe genunchi cu nepoți
Poarc-o vede pe bunica,
Lacrimi grele-i curg în barbă.
Podul palmei fraged șterge
Rândurile răvășite
Veștede, pierdute-n lumea
Nerostitelor cuvinte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa mea
Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele și mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Și sufletul îmi este sărbătoare.
Mi-am pus altar și ființa și destinul
Am evadat în lumea cu povești,
Eu sunt paharul spart, iar tu ești vinul
Din care dacă bei, ai să trăiești.
Eu sunt altar, tu flamură de stele
Și universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere nemărturisită
Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviți cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviți cum se adună!
Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenușă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Și nimeni nu mai vrea să bată-n ușă.
La tâmple cad și fulgere și cețuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu și ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea, târziu
Apăsătoare umbre se-ntind pe cerul
Încă plin de suferință...
Și-n așteptarea strălucirii lunii
Se lasă noaptea, luând cu ea speranțe
Precum o mamă ce-și dorește
Lacrima pruncului în ochii ei
Și totuși, dintre petele prelungindu-se pare
Că o săgeată rupe cerul în două.
Ne zguduie visele și gândurile un trecut...
Deodată plouă mai tare, mai tare
Până ce somnul se strecoară leneș
Printre genele obosite de-așteptare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în creion
M-am născut în toamna asta,
Eu un fluture de ceară...
Văd în mine întuneric...
Întuneric este-afară!
Zbor cu frunzele de miere,
Pacea s-o culeg, dn soare,
Dar aripa când se-nalță,
Sângerează, plânge, doare...
Întunericul din mine
Sapă răni, lacrima curge.
Lutul greu al suferinței
Ca un lanț de fier mă strânge.
Mă unesc în întuneric
Cu-ntunericul de-afară...
Toamna a furat lumina
Unui fluture de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rodica Nicoleta Ion, adresa este:
