Lista completă
Marinarul orb
"Să n-ajung să văd lumina zilei!", am jurat.
Și, iată,-a scăzut lumina dimineții...
Doamne! M-a ajuns blestemul, am orbit!
Amiaza s-a poticnit în pragul ceții.
Fii iertător cu mine, cel care Ți-a luat numele-n deșert, Hristoase!
Ochii mi-s orbi, dar cruță scânteile-n mintea mea rămase;
Acum când șovăitori mi-s pașii, lasă-mi sufletul să vadă încă
Lucrurile care-au fost în viața mea-înainte să coboare bezna-adâncă.
Erau lucruri mici, Doamne, dar, deși mici, ele nu pot fi negate:
Apele verzi din porturi în care zac, la ancoră nave obosite și parcă resemnate;
Apoi, velier, bric și brigantină, cu velele în vânt, aproape și departe,
Traversând recifurile-n clocot, bara unde, oftând, fluviul de mare se desparte.
Nu-mi lua, Doamne, icoanele din minte, lasă-mi lumina amintirilor întreagă,
Palmieri îmbrățișați, cu frunzele în vânt, nisipul plajei albe, mie-atât de dragă...
Bărcile cu pânzele-întinse, goeleta cu skipperul și întregul echipaj la bord,
Nucșorul și alți pomi cu mirodenii-n adierea brizei venind dinspre fiord.
[...] Citește tot
poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul nebun
Nebunul, așa-mi spun. Voi fi Dick Baladă cel Nebun de-acum;
Lovit, spun ei, de valurile detunând peste recif precum
Un trăsnet în noaptea-n care-am fost zvârlit în Hermitage Bay
Pe țărm, laolaltă cu cheresteaua și buștenii de pe nava Mary J.
Nătângul, așa-mi spun. De-acum eu voi fi Dick Baladă cel Nătâng,
Plângând atunci când alții râd și râzând atunci când alții plâng,
Alergând pe plajele-nspumate când bate noaptea vântul
Sau trăgând din pipă lângă sobă, calm și blând cum e pământul.
Străinii-s avertizați că-s cam ciudat, că-i pot însemna pe frunte, deci:
Nu mă privesc în ochi de teamă că voi afla ce-i în capetele lor seci;
Dar ei îmi oferă tutun și compasiunea lor, și mă lasă-n dunga mea
Unicul supraviețuitor Nebunul Dick Baladă lovit de o ursită rea.
Îmi dau carne și pâine; deasupra capului, un acoperiș;
Ceai pentru ceainicul meu fierbinte și pături pentru înveliș.
Mă lasă să trec sau să-i ocolesc, după cum vreau, așa sau altfel.
"Pentru Dumnezeu," spun ei, "s-ar putea-ntr-o zi să fim și noi ca el."
[...] Citește tot
poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Roberts, Theodore Goodridge, adresa este: