Lista completă
Lună plină
De-acum pământul devenise rece ocean arctic
Iar fiecare respirație o vântoasă rea, intensă,
Eram două aisberguri în acel ger intergalactic
Și luna plină plutea-ntre noi, tăcută și imensă;
Înotau pe acolo sirene cu coadă și-aripioare,
Iar iubirea-și luase zborul pe palele de vânt ușoare
Făr-a lăsa în urmă nici semn, nici recompensă.
poezie de Robert Graves, 1895 - 1985, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Robert Graves, 1895 - 1985, adresa este: