Lista completă, pagina 2
Pe înălțimi
Așteaptă-mă încă puțin
Curând va trebui să vin
Să spintec frigul care ne reține.
Nor, în primejdie de moarte ca și mine.
(În casa noastră era o prăpastie.
De aceea am plecat și ne-am stabilit aici.)
poezie clasică de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul-pasăre mort și bizonul trăgând să moară
Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.
O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr și care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naște,
Pasăre și fruct perverse de magii cu cruzime salvate.
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Una și cealaltă
De ce, prin ploaia îndelungată, la nesfârșit te legeni trandafirule cu dublă floare?
Ca două viespi mature sunt ele și n-au zbor
Cu inima le văd căci ochii-mi sunt închiși.
Deasupra florilor lăsat-a iubirea mea doar vânt și nor.
poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- peisaj
- Peisajul, la fel ca prietenia, este râul nostru subteran. Peisaj fără ținut.
definiție clasică de Rene Char în Corespondență 1946 - 1959 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când zăpada adorme, noaptea își cheamă câinii înapoi.
citat clasic din Rene Char
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori încetăm să vorbim cu cei pe care-i iubim, dar nu despre tăcere e vorba.
citat clasic din Rene Char
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemaipomenita dihanie
Dihania dezgustătoare, precum un ciclop caraghios,
închide calea grațioasei turme.
Opt glume proaste îi țin de podoabe, divizându-i nebunia.
Cu pioșenie Dihania prăjește ceva-n văzduhul rustic.
Șoldurile-i lăbărțate și revărsătoare o dor, gătindu-se
de-a se despovăra.
De la copite la colții săi fără rost, o-nvăluie duhoarea.
Astfel mi se-arătă în friza din Lascaux, mamă fantastic
deghizată,
Înțelepciunea cu ochii plini de lacrimi.
poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu și foamete
Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui. (Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)
poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu putem realiza imposibilul, dar îl putem folosi ca lanternă.
citat clasic din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place omul nesigur de scopurile lui, așa cum e, în aprilie, arborele fructifer.
citat din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rene Char, adresa este: