Lista completă
Poem de toamna
Cu o cunună de lacrimi
să dansăm la marginea ploii.
De farmecul raiului, coborât
în corzile toamnei, lungi, eterne,
să râdem ca nebunii ce râd de ploaie.
Totul e acum, pe acest drum.
Treptele nemișcării ne vor urca în
bătaia vântului, din mari ere
răspândită în viață, în munți,
în ape, în nori. Anii ne vor
purta pe iubirile timpului, prin
pământul ce se scurge ruginiu.
Obrazul cerului atunci îl voi
confunda cu obrazul tău și voi
săruta nemărginirea. Albastrul
tău va învălui sufletul meu,
cuprins de plecăciune în fața eternului.
Doi angeli radioși, închinați frumosului.
poezie de Raluca Georgescu
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
