Lista completă
A nins cu Eminescu
A nins cu neastâmpăr, sublim ca-ntr-o poveste,
Cu ochi de căprioare la geamuri luminate
Și cu albastre păsări iubindu-se în viscol
Sau mistuindu-și visul în zboruri sângerate.
A nins cu Eminescu pe liniștea de ape,
În marmuri să lucească a limbii piatră rară,
Cu irizări înalte din frământate cronici,
Ca-n foșnetul de gânduri luceferi să răsară.
A nins fără pereche cu răbufniri de nufăr
Și codrii de neliniști au fremătat poeme,
Iar pe sub bolți de flăcări alaiuri de domnițe
I-au dat hlamida lunii s-o poarte peste vreme.
A nins cu dor de seară în plopii din fereastră,
Ca-n vremea când poetul, în mantia-i legendară,
Întotdeauna tânăr, strângea în palme cerul
Să cearnă în cuvinte ninsoarea lui stelară.
poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipire de cer
Se cerne lumina ca un lan foșnitor
pe trupul înfiorat de rotitoare focuri,
iar cenușa găndurilor
cade pe umbra trupului meu,
ca o risipire de cer
în oglinda cu reflexe sângerii.
Rotundul privirilor
te cuprinde ca pe-o caldă dimineață,
din care se trezesc căprioare albe,
rătăcite în mitologia acestui ceas.
Ești atât de aproape,
încât aud tainele cum se rotesc
în respirația clipelor.
poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Puiu Cristea, adresa este: