Lista completă, pagina 3
Copacii
Copacii înfrunzesc și o fac mereu
Ca și cum ceva tocmai a fost spus;
Muguri relaxați se desfac pe ramuri sus,
Verdele lor respiră tristețe, plumb, somn greu.
Oare fiindcă renasc și știu cum timpul să-înfrunte,
Iar noi îmbătrânim? Nu, și ei au ziua lor de-apoi.
Trucul anual de-a se prezenta drept noi
E încrustat adânc în codul ascuns într-un grăunte.
Și, totuși, acei muguri încrederii tovarăși,
Revenind în fiecare Mai, plini de pasiune!
Anul care-a trecut e mort, par ei a spune,
Tu, mereu tânăr, ia-o de la capăt, iar și iarăși...
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama, Vara, Eu
Mama care urăște furtuna,
Agață suspicioasa zilele de vară
Și le scutură, una câte una,
Scrutând ciorchini de nori pitiți pe cer;
Dar când toamna se-ntoarce iară
Și încep ploile, și aerul lipsit
De păsări se-ascute de ger,
Ochii ei se-nseninează subit.
Eu, fiul ei, născut vara, de vară iubitor
Mă simt mai liniștit din multe aspecte
Atunci când frunzele vor fi ieșit din decor;
Prea adeseori zilele verii apar
Ca emblema unei fericiri perfecte,
Căreia nu-i fac față trebuie să aștept
Un timp mai fricos, placid, mai neclar:
Toamna ca o stare și ca un concept.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbitul în pat
Vorbitul în pat ar trebui să fie floare la ureche
Pentru cei care dorm de-amar de vreme-alături:
Efigia a două persoane apropiate și oneste.
Totuși, din ce în ce mai mult, timpul se scurge-n tăcere.
Neliniștit și discontinuu, vântul dincolo de ferestre
Adună și dispersează nori de culoare gri-murdar
Și orașe întunecate se înalță deasupra zării.
Nici unuia dintre ei nu-i pasă de noi. Nu ne este clar
De ce la această distanță unică de singurătate
Devine tot mai dificil să găsim cuvinte
Care să fie-n același timp și tandre și adevărate,
Sau și crude și neadevărate.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectiva
Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă - scrie alpinistul în album;
Așa că, supraponderal și lunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea acel drum
Și-acea perioadă parcurse până-acum.
Ȋn loc de șesuri și piscuri cu nea,
Și lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în fața mea
Și se pierde în cețuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.
Unde a dispărut o viață de om?
Cauta-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii și nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bani
Trimestrial, mă dau la întors banii, la refec:
"De ce ne lași necheltuiți, așa fără temei?
Reprezentam tot ce n-ai avut, bunuri și femei.
Ȋncă le poți avea dacă semnezi un cec".
Privesc în juru-mi să văd ce fac pe strada mea
Vecinii care nu țin, desigur, banii la saltea:
Toți au mașină nouă și-s la a doua soață.
Este clar, banii au un cuvânt de spus în viață.
Ba, chiar mai multe, dacă cineva întreabă,
Nu poți să fii veșnic tânăr iar chestia asta doare
Și-, oricât strângi șurubul, e doar aflare-n treabă,
Banii strânși ajung doar pentru colac și lumânare.
Ascult cum cântă banii. Parcă-aș privi departe
Printr-o fereastră lungă și-aș vedea într-o parte
Gunoaie pe rigolă și-n cealaltă biserica, pe contrasens.
E ceva trist și urgent în jurul meu. Intens.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Philip Larkin, adresa este: