Perpessicius

Asupra unui principiu cred că este toată lumea de acord, acela anume că textul oricărui scriitor, cu atât mai mult al lui Eminescu, are drepturi suverane faţă de indiferent ce sugestii sau intervenţii străine şi că nici un editor nu este îndreptăţit să nesocotească sau chiar să transige cu acest principiu.

Perpessicius în Studii eminesciene, LAÏS
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte frumoasă este o fereastră larg deschisă asupra necunoscutului şi miragiile ei ce ne-au întâmpinat dintru început nu le mai uităm niciodată.

citat clasic din Perpessicius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte ne învaţă să preţuim splendorile naturii, miracolul muncii, binefacerile orânduirii sociale, dimpreună cu înaltele sentimente cetăţeneşti, în frunte cu cel mai de seamă dintre ele, patriotismul şi a populariza toate aceste tezaure înseamnă a face înaltă operă educativă, pe care bibliotecarul modern e printre cei dintâi şi dornic şi în măsură să o îndeplinească.

citat clasic din Perpessicius
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din şanţ, executaţii...

Din şanţ, executaţii privesc cu ochiul fix
Spre stelele sublime ce ard în depărtare,
Şi-n recile pupile sticlirile stelare
Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx.

Prin viile din preajmă e-un straşnic chiuit
De greieri ce cu mustul s-au îmbătat şi joacă
Şi ţipă să trezească pe cei ce-ntr-o băltoacă
De sânge zac în şanţuri, sătui de chefuit.

Din urna neagră-a zării – un zar al negrei sorţi –
Un reflector irumpe cu lungile-i antene,
Cădelniţează-o clipă pe locul gravei scene
Şi-apoi aruncă giulgiuri şi lespezi peste morţi.

poezie clasică de Perpessicius din Scut şi targă (1926)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu opreşte, pentru cazul cînd, aşa cum autorul năzuieşte, acestei întîie serii îi vor urma altele, şi acele mărturii care au însoţit unul sau altul din momentele literare ale acestui laps de timp să fie anexate seriilor ce vor urma. Pentru că: temperament prin excelenţă subiectiv, autorul acestei cărţi vrea să vadă în culegerea aceasta de cronici literare în primul rînd o serie de mărturii ale unui cetitor, mai mult sau mai puţin în curent cu producţia literară contemporană din România.

Perpessicius în Menţiuni critice, O LĂMURIRE - prefaţa primei ediţii (1928)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră, Fatma, se sufocă
În bănuieli prea multe şi prea grave,
Asemeni florilor ce prinse-n rocă
Au flori frumoase, rădăcini bolnave.

catren de Perpessicius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa părintească privea spre dealurile împădurite din faţă, după cortina cărora îmbiau: pădurea însăşi a Cătămăreştilor, gârla pădurii şi iazul cu insula din mijloc, unde în tovărăşia fratelui, cititor al lui Robinson, desfăşurau războiul împotriva broaştelor, urmat de răsunătoare victorii, de care studentul de la Berlin îşi va aminti cu nevindecată melancolie. Aici şi-n aceşti ani binecuvântaţi ai copilăriei se încheagă iniţierea poetului nu numai în farmecele naturii şi-n tainele firii: (Mama-i ştia atâtea poveşti, pe câte fuse/Torsese în viaţă... /Deci ea l-au învăţat/Să tâlcuiască semne ş-a păsărilor spuse/Şi murmura cuminte a râului curat), dar şi-n puritatea originară a vieţii de ţară, a cărei complexă cunoaştere copilul o soarbe de timpuriu şi de la izvor. O şezătoare, în miez de iarnă, cu fete stând pe ţolul aşternut în jurul focului, întreţinut de vreascuri, şi dărăcind lână ( Când crivăţul cu iarna din nord vine în spate), îl ţine treaz până ce jarul cu mirajele lui incandescente şi basmele de pe tărâmul celălalt îl strămută în împărăţia viselor, la pieptul mamei, ce, surâzând, îl veghează...

Perpessicius în M. Eminescu- Opere alese
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!