Paul Deussen

Din cunoaştere încolţeşte eliberarea. Perfecta cunoaştere a lumii este însă posibilă numai prin intelectul omenesc. Iată de ce, întreaga natură până la om este numai drumul pe care-l parcurge urcând din treaptă în treaptă voinţa ce se afirmă pentru a ajunge la intelectul omenesc şi prin acesta la cunoaşterea de sine eliberatoare. Dar şi ca om, voinţa parcurge încet lungi serii de procreări, înzestrându-se în fiecare trup de mamă cu un nou intelect pentru a se apropia, printr-o decantare treptată, de tărâmul negării.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se întâmplă fără cauză. Nicio intuiţie nu se produce fără afecţiune; aşadar nici cea din vis. În vis, această afecţiune nu poate veni din afară, decât poate doar dacă izolarea a fost întreruptă, ceea ce este deja o trezire pe jumătate; urmează deci că afecţiunile care produc visarea iau fiinţă din lăuntrul organismului nostru. - Cele ce urmează le putem presupune cu mare probabilitate. Prin faptul că natura utilizează starea de repaos a maşinii (sau o şi produce) pentru a o repara pe aceasta, se întâmplă că, în cursul acestei intense activităţi, anumite impulsuri slabe răzbat până la acele părţi ale creierului a căror afecţiune în stare de veghe obişnuieşte să provoace intuiţia lumii exterioare. Or, prin faptul că, în somn, aceste părţi sunt afectate din interior din când în când fără regulă şi coerenţă (ca şi corzile unui pian atunci când curăţăm clapele), mintea îşi îndeplineşte imediat funcţiile obişnuite (să facă să răsune corzile) şi creează din aceste afecţiuni sporadice, natural, întotdeauna cu concursul amintirii celor trăite mai înainte, atât de neregulata şi totuşi atât de determinata, atât de uimitor de confuza şi totuşi atât de consecvent coerenta intuiţie a visului.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumuseţe (în sens obiectiv), după cum ştim, nu sunt nimic altceva decât forţele fizice, chimice şi organice ale naturii prin care se înfăptuieşte voinţa de viaţă în tot ce există. Or, aşa cum imperfecţiunea manifestării ideilor este condiţionată exclusiv de intrarea lor în funcţiile subiective ale timpului, spaţiului şi cauzalităţii, tot aşa şi claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, şi cu ea, frumuseţea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiţii de un gen pur subiectiv.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când în viaţa trupului nostru pătrunde o dezordine gravă, natura, printr-o violentă intensificare a procesului vital, face uz de toate forţele pentru vindecare: aşa se produce febra, care este simptom de îmbolnăvire şi totodată încercare de vindecare. - Ceea ce este pentru boală febra este pentru voinţa ce se afirmă această întreagă lume: ea este vizibilitatea afirmării; iar prin faptul că aduce la expresia sa deplină, cea mai înspăimântătoare, tot răul moral şi tot răul fizic, care sunt consecinţa sa necesară, ea ţine în faţa voinţei derutate o oglindă a propriei sale strădanii, vinovate de toată durerea existenţei, dacă ar vrea să ajungă la deplina cunoaştere de sine şi prin ea la schimbarea de direcţie, la întoarcere, la eliberare.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea îşi extrage întregul conţinut din intuiţie, iar activitatea sa se limitează la aceea că ea, din materialul furnizat de cunoaşterea intuitivă, dă o altă formă, mai uşor de cuprins cu privirea şi de aceea mai comod de întrebuinţat; iată de ce, ea nu ne face cunoştinţă propriu-zis cu nimic nou, iar orice progres efectiv în fizică şi în metafizică este condiţionat de faptul că, înainte de orice, ne întoarcem de la reprezentările abstracte la lumea intuitivă ce le stă la bază. Prin urmare, metafizica ar putea lăsa considerarea raţiunii şi a conţinutului său abstract în seama logicii şi să se dispenseze de toate cercetările din acest domeniu, dacă insuficienta cunoaştere tocmai a acestei facultăţi şi a importanţei sale n-ar fi devenit în timpurile mai vechi şi mai noi o sursă a celor mai grave rătăciri în domeniul metafizicii.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice existenţă în spaţiu şi timp este limitată; în consecinţă, oricât de mare ar fi, în comparaţie cu infinitatea spaţiului şi a timpului, ea este infinit de mică şi deci de nimic. Această nimicnicie se arată deosebit de clar în conştiinţă atunci când ne apropiem de graniţa temporală a existenţei noastre, adică, de moarte: abia atunci înţelegem noi în fond, făcând o retrospectivă a vieţii, cuvintele cu care a murit Buddha pe buze: "Totul este fără durată."

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această întreagă ordine spaţio-temporală a lumii se bazează numai pe o iluzie (maya) înnăscută prin constituţia intelectului nostru; în realitate nu există decât o Fiinţă situată deasupra spaţiului timpului, pluralităţii şi devenirii, care se manifestă în toate formele naturii şi pe care eu o simt şi o găsesc în launtru-mi întreagă şi nedivizată, ca pe propriu-mi Sine, ca pe Atman.

Paul Deussen în Şaizeci de Upanişade ale Vedei (1897)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare vrere particulară are un scop; vrerea în totul ei dimpotrivă se poate lipsi de scop: "Totul este deşertăciune", aşa cum predică înţeleptul evreu cu neîntrecut patos.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica facultate ce-l deosebeşte pe om de animal este raţiunea. Oricât de simple sunt funcţiile sale, ele ajung totuşi pentru a explica tot Măreţul şi Frumosul care disting viaţa omenească de aceea a animalelor.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!