Lista completă
Când într-o prietenie plătește numai unul, se duce stima... și prietenia cu dânsa. Asta e o lege de la care puțini se abat.
Panait Istrati în Căpitan Mavromati
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- omenire
- Omenirea este un amestec ciudat de sori și pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai știm unde un om încetează să mai fie piatră și devine soare. Nu știm nici măcar dacă sorii au fost creați pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Știm numai că, sori ori pietre, suntem cu toții fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalți...
definiție celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian se gândi la toți acei pe care-i întâlnise "văzând lumea": ei nu vedeau nimic. Unii, cu interpretul lângă ei și cu Baedekerul în mână, căscau gura la o piramidă, la o statuie sau la o bucată de lemn învechit: aceștia vedeau ceea ce le debita prostia dragomanului și înțelepciunea Baedekerului.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând la masă și ciopârțind un gustos biftec, tânărul călător Adrian se întreba, cu drept cuvânt: "Ce renume poate câștiga un birt, împrumutând numele unui monument minunat, pe când dacă și-ar fi zis, de pildă, "Locanda la biftecul fraged" trecătorul ar înțelege că "aici se poare mânca bine"". Și cum era din fire vorbăreț, Adrian își ținti ochii pe un vecin de masă, care și el părea nedumerit de legătura între un "biftec fraged" și o minune a vremurilor de mult apuse -dar vecinul acesta avea o înfățișare suferindă, netrădând deloc dorința de a intra în vorbă.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vecinătatea Acropolei se afla, prin 1907 o stradă mărginașă a Atenei, care purta un nume ce-mi scapă. Strada asta și numele ei de atunci poate să mai existe și azi, după cum se poate foarte bine să-și fi schimbat numele sau să fi pierit cu totul.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrăm în viață datorită unei scurte bucurii ce târăște după ea un lanț de amărăciuni. Adesea, trudindu-mă să mă înțeleg pe mine și rostul faptelor ce mă înconjoară, am ajuns să cred că făuritorul lumii a fost un smintit. Că a avut gustul să umple pământul, subpământul și apele de-o puiță mișcătoare.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Panait Istrati despre viață
Dintre toate răspunsurile sale, unul singur se înfipse în creierul lui Adrian: "Am plecat ca să văd lumea".
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era pe la sfârșitul lui august. Cu toate că se însera, groapa în care se afla situată Atena era înnăbușitoare ca o etuvă.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am venit pe lume cu doruri multe și mijloace puține. Asta e un rău mai mare decât dacă te-ai naște prost. Mai rău, chiar, dacă te-ai naște fără ochi.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am gândit la părinții mei: ei erau egali în fața legii și aveau aceleași drepturi, numai atât că au murit amândoi de foame, tot plătind la datorii.
Panait Istrati în Pescuitorul de bureți
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Panait Istrati, adresa este: