P.B. Shelley

Dacă Dumnezeu a vorbit, de ce nu este lumea convinsă?

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pentru iubire, frumuseţe şi-ncântare,
Nu ai nici moarte, nici schimbare.

distih de P.B. Shelley din Mimoza (1820), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mijloace rele nu poate fi atins un scop bun.

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul întâlneşte un alt suflet pe buzele îndrăgostiţilor.

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica, atunci când gingaşele voci mor, vibrează în amintire.

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia dragostei

Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoţii în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoţit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Şi, atunci, de ce nu şi eu cu tine?

Uite, munţii sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agaţă;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-şi jigneşte fratele şi nu-l răsfaţă;
Lumina soarelui pământu-îmbrăţişează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuşi, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruţi pe mine?

poezie de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Istoria este un poem ciclic, scris de către timp, despre memoriile Omului.

definiţie de P.B. Shelley
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se poate cuibări între buze care se sărută...

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă din iubirea ta o ploaie de săruturi pe buzele mele...

citat din P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenada Indiană

Te visam şi m-am trezit din vis
După primul somn, când lejer
În sălcii respira zefirul,
Iar stelele luceau pe cer.
Te visam şi m-am trezit din vis,
Şi-apoi, fermecat, am pornit-o
–Nu ştiu ce spirit m-a împins–
Către fereastra ta, Iubito!
Mătăsuri subţiri se desluşeau
În aer, povestind de paradis,
Iar mireasma pinilor curgea
Asemeni gândurile dulci în vis;
Dacă suferinţa privighetorii
În propria inima moare,
Astfel şi eu, să mă sting la sânul tău
Aştept cu nerăbdare.
O, ridică-mă din iarbă!
Mor. Leşin. Sunt pierdut aproape.
Lasă-ţi iubirea-n săruturi
Să-mi plouă pe buze, pe pleoape.

[...] Citeşte tot

poezie de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!