Ovidiu Genaru

Jucând singur şah

Atac cetatea de la turnul obscur.
Măscăricilor c-un ochi plâns şi c-un ochi râs
le voi îmblânzi nebunia cu jucării.
La arcuri, ţinte, caii nu vor mai fi,
iubesc puternicul, sărut mândrul lor gât,
şi înhămându-i la patru vânturi în roză
le voi da bici ascuţit şi atât.

O, dar pionii nu vor uita înainte de toate
să lege-ntre cozi maiestatea sa regele -
deşi îl vor face puţin de ruşine, dar numai atât.
Obscur al doilea, regele rece, prinţul urât.

Ce sărbători se vor întinde-apoi pe tabla
de şah, cu miei jertfiţi rablezian
şi mâini cu vin încrucişate...
Cât despre regină, o regină singură,
bătrână-n lume, fără de cetate
în papuci de casă şi cu văzul surd,
spre marea veselie a pionilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Genaru din Almanahul "Planeta Şah" (1986)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intalnire

Banuiam ca nu va veni.Inca
de-aseara presimteam
in miezul fagaduintei minciuna.
Am asteptat-o o dupa-amiaza
intreaga
si tocmai acum cand sa renunt
aud scartaind
poarta,
si iata-ma ii ies in intampinare
cu buzele tremurand si fericit
sa-i impartasesc
neincrederea mea pacatoasa.
Voi ingenunchea sa-i cer iertare.
Si totusi m-am inselat.Era
vantul.

poezie de Ovidiu Genaru
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!