Nu condamnați senzualitatea! Ea a fost condamnată în întreaga lume și, din cauza acestei condamnări, energia care poate înflori în senzualitate se transformă în perversiune, gelozie, furie, ură; ea generează o existență aridă, lipsită de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvântările omenirii. Este sensibilitatea voastră, este conștiința voastră. Este conștiința voastră filtrată prin corp.
Priviți existența, cu întreaga ei abundență. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienți. Existența este însă abundentă - milioane și milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundență. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot - în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor... De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe niciun motiv care să justifice existența lor, în afara faptului că această abundență este în însăși firea existenței, această bogăție este însăși esența ei; existența nu crede în sărăcie.
Faptul că-i judeci pe alții face ca egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greșeșlile altora le dă sentimentul că ei sunt corecți.
Încrederea mea în existență este absolută. Dacă există măcar un adevăr în ceea ce spun, acela va supraviețui... Cei ce vor rămâne interesați de munca mea vor conduce în continuare torța, dar fără să impună aceste adevăruri celorlalți. Eu voi rămâne întotdeauna sursă de inspirație, de lumină pentru discipolii mei și sunt sigur că ei vor simți aceasta și când eu nu voi mai fi. Doresc ca ei să dezvolte munca mea și să emane în jurul lor dragoste, puritate, înțelepciune, luciditate, calități care nu sunt monopolul nimănui, care nu sunt dependente de niciun sistem filozofic sau religios. Doresc ca oamenii să devină proprii lor stăpâni, să nu mai fie dominați și controlați de alte persoane.
Dumnezeirea înseamnă să simți viața ca un dans, ca un cântec, să o accepți în toată complexitatea ei, fără nici o judecată să o iubești pentru ceea ce este.
Actoria este cea mai spirituală dintre profesii pentru simplul motiv că actorul trebuie să se afle într-o stare paradoxală: el s-a identificat cu personajul pe care îl interpretează, dar cu toate acestea a rămas un privitor.
Eu nu mai doresc și nu mai caut nimic. Existența și-a deschis porțile pentru mine. Nu mai pot spune că aparțin existenței pentru că acum sunt, de fapt, părticică din ea. Când o floare înflorește, eu înfloresc odată cu ea. Când Soarele răsare, eu răsar odată cu el. Ego-ul, care face ca oamenii să se simtă individualități separate, nu mai există. Trupul meu este o părticică din natură, ființa mea este o parte din întreg, Eu nu mai sunt o entitate separată.
