Index și topuri | Comentarii recente | Citate la întâmplare | Adaugă citat

Nicolae Labiș

Lista completă

Am fost om in loc de doi

Am fost om in loc de doi
Si m-au mincat tot nevoi!
Am fost om in loc de trei
Si m-au mancat dusmaii!
Am fost om in loc de patru
Si m-o cotlonit pacatul.
Am fost om in loc de cinci
S-am umblat numa-n opinci!
Cu ciubote n-am umblat
Nici cand m-am insurat!
Cu opinci de porc neras,
Doamne, multe am mai tras!

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alexandrin

Sărutul stânjenit și strâmb în colțul gurii
Nu a putut firește să-nvie un trecut.
Speranța, otrăvită de degetele urii,
Azi s-a insinuat și a durut.

Un râu murdar sub cheiuri curgea în fapt de seară,
Atât de melancolic și fals, cum mi-a părut,
Și încăpățânarea cu ceara ei hilară
Azi s-a insinuat și a durut.

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

100

În orașul dintre munți -
Ca știrbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.

Toamna munții-nvinețea,
Sevele-nghețau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.

Douăzeci și trei august
Prima-i pomenire vie
Și-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.

În orașul dintre munți,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arthur Rimbaud

Scuture-și pe bulevarde capitala românească
Galbeni tei și suie-și slăvii inegal, semeț contur,
Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească
Evocarea mea frățească, încălcit ștrengar, Arthur!

Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,
Cât de nefireșți soldații, galonații, verzi, "piu-piu"!
Dar în țara ta-și mai târâie poverile carnale
Haita care-ai blestemat-o, amețită de rachiu.

Plictisiți de băutură, răzvrătit numele tău îl
Pomădează flaști alcoolici în subsolul monoton,
Când din cartea ta răsare și înalță crunt ilăul
Cu severii ochi privindu-i țintă, gravul "Forgeron".

Dar poporul tău și lumea spulberă murdara crimă
De a-ți fi târâtă faima într-al vinurilor fum,
Nu absintul, nu bohema, numai patima sublimă,
Neastâmpăr-ul tău tragic te-a-nviat aici, acum.

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș din volumul: Lupta cu inerția (1958)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Douăzeci de ani

Am douăzeci de ani și mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfiorați de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăț - am douăzeci de ani.

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâlnire cu tractoriștii

Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins farul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate

Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contemplație

Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.

Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.

Afară era o căldură de iad
Și-o muzic-a iadului - scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.

Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Confesiuni

1
Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat.
Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare...
De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat,
În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare.

Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin!
Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul,
Nepotolit ca-n fața paharelor de vin
Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi ca hurmuzul.

Am strâns atâtea drumuri în mine ca pe-un ghem,
Tam-tamuri de copite în mine aspre sună,
Dar tot mi-i dor de ducă, spre mine încă chem
Acele panglici albe pudrate-n colb de lună.

Mă las purtat de focul aprins sub placa frunții
Ca norii ce se lasă mânați de vijelii
Și dornici să cunoască atingerea cu munții,
Când trec prin brazi dau vamă și rup din ei fâșii.

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

100

În orașul dintre munți -
Ca știrbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.

Toamna munții-nvinețea,
Sevele-nghețau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.

Douăzeci și trei august
Prima-i pomenire vie
Și-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.

În orașul dintre munți,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cireșul

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut
Din sâmburul ce, poate (cine știe?),
Vreun trecător l-a lepădat în lut,
Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.

Pe coaja aspră are negre răni,
Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame
Și totuși el mai dăruie pomeni
În orice an, de sclipitoare poame.

Crengi răsucite-și clatină la vânt,
Înalt, cu coaja arsă, bătrânească,
Mai poate el s-adune din pământ
Puterea care-l face să rodească.

La poala lui e-un cimitir german.
Copii voioși, cu cușme și sumane,
Se joacă de-a căluțul năzdrăvan,
Zburdând printre mormintele germane.

[...] Citește tot

poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 13 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Nicolae Labiș, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Nicolae Labiș

Nicolae Labiș
poet român

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook