Munteanu Irina

Viata

zile albastre se scurg încet pe langa mine
cu iz de primăvara, totul a luat viata si observ cum înfloreşte
eu stau la geam, trăgând absent dintr-o ţigara.
cu mintea zdruncinata, nu mă gândesc decât la tine
de-o imbratisare am nevoie in aste clipe dificile
căci nu sunt eu, e altceva in mine.
un demon parca m-a cuprins, si-mi soarbe toata vlaga,
lasandu-ma cu amintiri fierbinţi si gânduri fragede ce se topesc in lumi întunecate.
cu creaturi sinistre si îngeri aroganţi,
ce-ntruchipează binele, când ei, nu vor decât ura si nelinişte...
satisfăcuţi de ale omenirii griji,
mă vad pe mine.

- inocenta a nopţii, fetita a luminii!
de ce stai si te holbezi la noi cu ne-nţeles?
lumina ta vrem sa o soarbem, căci nu ne-am saturat
iar tu, eşti vulnerabila, si-i bine,
căci eşti uşor de modelat.
aşa ca... lăsa-ne sa te ghidam in întunericului taine.
aşa-mi şopteau, mişcându-se pe langa mine in ritmuri triste de chitara sparta.

[...] Citeşte tot

poezie de Munteanu Irina
Adăugat de Munteanu Irina Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!