Monica Manolachi

Trist apus

trist apus, heeei, trist apus
cu maieul tras în sus,
cum te-ai dus, heeei, cum te-ai dus,
iară mie nu mi-ai spus!
inima, aaah, inima,
să mă piară cât ar vrea,
abandon în casa mea,
pe un rug de peruzea...
la chindii grozav adii
peste străzile pustii,
printre teii tuciurii.
cum mă mint că ai să vii!
surdă mi-s, da, surdă mi-s
de mă strigă-n colţ pis-pis
mersul vântului trimis
de un vis nebun, un vis.
toţi pereţii se răsfrâng,
umbrele în piept se strâng,
crâng de taine, drum prin crâng.
oh, mi-e dor, mi-e dor să plâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nisipii

ce noroc! era cât pe ce să strivesc un fluture
cu papucul de casă, dar am lovit greşit.
curată greşeală printre atâtea lucruri incontrolabile!
s-a înălţat şi da, m-a gâdilat în palmă.
o fi chiar prinţul fluturilor, mi-am zis,
deghizat în straiele unei kalevale urbane comune.
ce rotocoale! ce dans de amăgit lumina!
arabescuri somnoroase numai pentru mine
acum pe masă, acum pe pat, acum pe gene,
acum pe piept, acum în creştet.
picioruşe subţiri, învăţate cu zborul.
şi deodată, cuprins de mirarea mea nesăbuită,
se topeşte jucăuş în umbra unei camere fără bec,
de parc-ar pricepe ce e aşteptarea.

poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!